1. [MDA2] arăvonisi vt [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1787 / Pzi: ~sesc / E: ngr ἀρραβωνιζω] (Înv) 1-4 Arvuni (1-4).
2. [CADE] ‡ARĂVONISI (-isesc)... 1 = ARVUNI... ¶ 2 A logodi, a făgădui, a închina, a hărăzi (DOS.) [ngr. άρραβώνισα, άρραβωνίζω].
3. [Scriban] arăvonésc și -onisésc, V. arvonésc.
4. [Scriban] arvonésc (est) și -unésc (vest) v. tr. (ngr. arravonizo, aor. ónisa). Daŭ arvonă ca să fiŭ sigur de un lucru: a arvoni o casă (pe care apoĭ o voĭ lua cu chirie orĭ o voĭ cumpăra), a arvoni niște lucrătorĭ (dîndu-le un acont), a arvoni o birjă (primind tu ceva de la birjar ca asigurare că se va prezenta la timp). V. refl. Mă angajez, promit altuĭa și el mie. – Și aravonesc, arăvonesc, arăvonisesc (Dos.) și arvunez (Pan).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL