1. [DEX '09] ARĂTĂTOR, arătătoare, s. n. 1. Indicator (de la instrumentele de măsurat) care arată greutatea, direcția, timpul etc. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător. – Arăta + suf. -ător.
2. [MDA2] arătător, ~oare [At: CORESI, ap. HEM 1563 / V: (reg; înv) -iu / E: arăta + -ăitor] 1 a (Înv) Care arată (1). 2 a (Înv; pex) Care te face să înțelegi ceva. 3 a (Grm; înv; îs) Modul -iu Modul indicativ. 4 a (Grm; înv; îs) Pronumele -iu Pronume demonstrativ. 5-6 sn, a (Pop; spc; îs) Deget ~ Al doilea deget de la mână Si: index. 7 smf (Înv) Persoană care te face să vezi, să înțelegi un lucru. 8 sn (Pop; la instrumente de măsurat) Ac indicator. 9 sn Baghetă cu care se arată ceva.
3. [CADE] ARĂTĂTOR I. adj. sm. 1 Care arată ¶ 2 ~ sau degetul ~, degetul care e așezat între cel mare și cel mijlociu (🖼 171) ¶ 3 ‡📖 Indicativ; pronume ~, pronume demonstrativ. II. sm. și (pl. -toare) sn. 1 Fie-care din limbile sau acele ce se învîrtesc pe cadranul unui ceasornic, spre a arăta ceasurile, minutele sau secundele (🖼 172) ¶ 2 📻 Cursor (la aparate gradate).
4. [DEX '98] ARĂTĂTOR, arătătoare, s. n. 1. Indicator (de la instrumentele de măsurat) care arată greutatea, direcția, timpul etc. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător. – Arată + suf. -ător.
5. [DLRLC] ARĂTĂTOR1, arătătoare, s. n. Lamă subțire și îngustă (de la aparatele și instrumentele de măsură) care indică greutatea, direcția, timpul etc.; indicator, ac, limbă. Arătătorul cîntarului indică 200 gr.
6. [DLRLC] ARĂTĂTOR2, -OARE, arătători, -oare, adj. (În expr.) Deget arătător (și substantivat, n.) = degetul al doilea de la mînă, așezat între cel mare și cel mijlociu. Lelea Ileana își culegea cu arătătorul drept lacrimile. SADOVEANU, N. F. 82. Ne-am împuns fiecare vîrful degetului arătător. SADOVEANU, N. F. 36. O mînă i se sprijină ușor de un album întredeschis cu arătătorul. BASSARABESCU, V. 40.
7. [DLRM] ARĂTĂTOR, arătătoare, s. n. 1. Lamă îngustă (de la instrumentele de măsurat) care indică greutatea, direcția, timpul etc.; indicator. 2. Degetul al doilea de la mînă (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător. – Din arăta + suf. -(ă)tor.
8. [Șăineanu, ed. VI] arătător a. care arată: degetul arătător.
9. [Scriban] arătătór, -oáre adj. Care arată: degetu arătător. S. n. Indicator: arătătoru căilor ferate.
10. [DOOM 3] arătător s. n., pl. arătătoare
11. [DOOM 2] arătător s. n., pl. arătătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL