1. [DEX '09] ARĂTOS, -OASĂ, arătoși, -oase, adj. Care are o înfățișare frumoasă sau impunătoare. – Arăta + suf. -os.
2. [MDA2] arătos, ~oasă a [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 133/34 / Pl: ~oși, ~oase / E: arăta + -os] 1 (D. ființe; spc d. oameni) Chipeș. 2 (D. ființe; spc d. oameni) Cu o înfățișare măreață. 3 (D. lucruri, md. case) Impozant. 4 (Pex; d. lucruri) Cu aspect plăcut.
3. [CADE] ARĂTOS adj. Care arată bine, cu înfățișare mîndră, impunător, chipeș, frumos: Cum e bradul ~ Așa-i badea de frumos (IK.-BRS.); își zidiseră niște curți arătoase și frumoase (SB.).
4. [DLRLC] ARĂTOS, -OASĂ, arătoși, -oase, adj. (Despre oameni) Cu înfățișare impunătoare; frumos, chipeș. Era arătos, nevoie mare. Ai fi pus ochii pe dînsul d-ar fi fost într-o mie. ISPIRESCU, L. 352. ♦ (Despre lucruri) Mare, impozant, frumos. Case mari, arătoase, mai luminoase. PAS, L. I 82. Cetatea lui era încă mică și puțin arătoasă. ODOBESCU, S. III 287. Cum e bradul arătos, Așa-i badea de frumos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 39.
5. [DLRM] ARĂTOS, -OASĂ, arătoși, -oase, adj. (Despre ființe) Frumos, chipeș. ♦ (Despre lucruri) Mare, impozant, frumos. – Din arăta + suf. -os.
6. [Șăineanu, ed. VI] arătos a. chipeș, frumos, falnic (ca exterior): el era arătos nevoie mare ISP.
7. [Scriban] arătós, -oásă adj. (d. arăt). Frumos, impunător: om arătos, casă arătoasă. V. vederos.
8. [DOOM 3] arătos adj. m., pl. arătoși; f. arătoasă, pl. arătoase
9. [DOOM 2] arătos adj. m., pl. arătoși; f. arătoasă, pl. arătoase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL