1. [MDA2] arăduce v vz răduce
2. [CADE] ‡ARĂDUCE (-duc) I. vb. tr. A înfățișa, a închipui, a reprezenta: leaspezile ceale mari și ceale mici, acealea arăduc chipul legii vechi și ceii noao (PRV.-MB.). II. vb. intr. A avea asemănare, a semăna: miru-mă cum nu-și arăduce fecior a părinte (MX.) [👉 RĂDUCE].
3. [MDA2] răbduce v vz răduce
4. [MDA2] răduce1 [At: CUV. D. BĂTR. I, 29 8 / V: (înv) ar~, (reg) răbd~, răzd~ / Pzi: răduc / E: ml reducere] 1-2 vri (Îrg) A (se) asemăna (9) cu ceva. 3 vt A stabili o asemănare Si: a compara (1). 4 vt (Înv) A reprezenta.
5. [MDA2] răzduce v vz răduce1
6. [Scriban] arădúc și rădúc, -dus, a -dúce v. tr. (lat. ad-redúcere. V. reduc). Vechĭ. Reproduc, reprezent, înfățișez, închipuĭ. V. intr. Semăn, am asemănare, aduc cu.
7. [Scriban] rădúc, -dús, V. arăduc.
8. [DER] arăduce (-c, -us), vb. – 1. A reprezenta, a simboliza. – 2. A se asemăna. – Var. răduce. Lat. redūcĕre „a duce din nou”, sau „a reduce”, cu a- posterior; sau din lat. ad redūcĕre, după Tiktin 86; Pușcariu 105 (lipsește în DAR). Este cuvînt vechi (sec. XVII), dublet al lui reduce, vb., format în sec. XIX pe bază lat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL