1. [CADE] ARĂCIRE sf., ARĂCIT sbst. 🚜 Faptul de a arăci.
2. [DEX '09] ARĂCI, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.
3. [DEX '09] HĂRĂCI vb. IV v. arăci.
4. [DEX '09] HĂRĂGI vb. IV v. arăci.
5. [MDA2] arăci vt [At: LB / V: (înv) hăr-, hărăgi / Pzi: ~cesc / E: arac1] (În legătură cu plante agățătoare) A susține cu pari.
6. [MDA2] hărăci vt(a) vz arăci
7. [MDA2] hărăgi v vz arăci
8. [CADE] ARĂCI (arăcesc) vb. tr. 🚜 A pune araci la viță, etc.
9. [DEX '96] ARĂCI, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.
10. [DEX '96] HĂRĂCI vb. IV V. arăci.
11. [DEX '96] HĂRĂGI vb. IV V. arăci.
12. [DLRLC] ARĂCI, arăcesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la vița de vie sau la plantele agățătoare) A pune pe araci, a sprijini cu araci. – Variante: hărăci (TEODORESCU, P. P. 315), hărăgi (ALECSANDRI, P. P. 359) vb. IV.
13. [Șăineanu, ed. VI] arăcì v. a sprijini pe arac.
14. [Scriban] arăcésc v. tr. V. hărăcesc.
15. [Scriban] hărăcésc și hărăgésc și (Munt.) arăcésc v. tr. (d. arac, harag). Sprijin pe haragĭ: tămîĭoasă arăcită (ChN. I, 16).
16. [DOOM 3] arăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcesc, 3 sg. arăcește, imperf. 1 arăceam; conj. prez. 1 sg. să arăcesc, 3 să arăcească
17. [DOOM 2] arăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcesc, imperf. 3 sg. arăcea; conj. prez. 3 să arăcească
18. [Argou] arăci, arăcesc, v. r. (glum.) a se căsători
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL