1. [MDA2] arpacică sfs vz arpagic
2. [DEX '09] ARPAGIC s. n. Bulb mic de ceapă obținut din sămânță și care, răsădit, dă ceapa obișnuită. – Din tc. arpacık, bg. arpağic.
3. [MDA2] arbagic sn vz arpagic
4. [MDA2] arbagică sf vz arpagic
5. [MDA2] arpacic sms vz arpagic
6. [MDA2] arpagic sns [At: FILIMON, C. II, 341 / V: arba~, ~acic, ~acică, h~, ~ă, harba~ / E: tc arpacek, bg арпагик] 1 Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori purpurii, care face cepe mici, întrebuințate pentru răsădit și la gătit (Allium schoenoprasum). 2 (Bot; reg) Ceapă (Allium cepa). 3 (Bot; reg) Hajme (Allium ascalonicum). 4 (Bot; reg) Pur (Allium rotundum). 5 Bulb mic de ceapă obținut din sămânță și care răsădit dă ceapa obișnuită.
7. [MDA2] harbagic sns vz arpagic
8. [MDA2] harpagic sn vz arpagic
9. [MDA2] răpăngic sn vz arpagic
10. [CADE] ARBAGIC(Ă) = ARPAGIC(Ă).
11. [CADE] ARPACIC(Ă) = ARPAGIC.
12. [CADE] ARPAGIC sn., ARPAGICĂ sf. (pl. -ice) 🌿 1 Plantă ierboasă înrudită cu ceapa; crește sălbatică pe țărmurile rîurilor, dar se cultivă și în grădini pentru trebuințele culinare (Allium schoeno-prasum) (🖼 225) ¶ 2 Specie de ceapă mică care se sădește primăvara pentru a crește din ea cepele cele mari [tc. arpaǧyk].
13. [DEX '98] ARPAGIC s. n. Bulb mic de ceapă obținut din sămânță și care, răsădit, dă ceapa obișnuită. – Din tc. arpacik, bg. arpağic.
14. [DLRLC] ARPAGIC s. n. 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori purpurii, care face cepe mici folosite la gătit (Allium Schoenoprasum). 2. Ceapă cu bulbul mic, obținută din sămînță și care, răsădită, dă ceapa obișnuită.
15. [DLRM] ARPAGIC s. n. Ceapă mică, obținută din sămînță și care, răsădită, dă ceapa obișnuită. – Tc. arpacik (bg. arpağik).
16. [Șăineanu, ed. VI] arpagic (arpacică) n. ceapă foarte măruntă, cultivată prin grădini pentru trebuințe culinare (Allium schoenoprasum). [Turc. ARPADJYK].
17. [Scriban] arbagíc, V. arpagic.
18. [Scriban] arpagíc m. ca plantă și n. fără pl. ca marfă (turc. arpağyk, dim d. arpa, orz; bg. arpağik). Un fel de ceapă mică sălbatică și cultivată (állium schoenóprasum). Alt fel de ceapă mică care se întrebuințează ca sămînță, din care se dezvoltă ceapa cea mare. – Și arbagic (Munt.) și (h)arpagică saŭ -cică (est). În Olt. orceag.
19. [Scriban] harpacícă saŭ -gícă f. V. arpagic.
20. [DOOM 3] !arpagic2 (plantă) s. m.
21. [DOOM 3] +arpagic1 (bulb) s. n., pl. arpagicuri
22. [DOOM 2] arpagic s. n.
23. [MDO] arpagic
24. [IVO-III] arpagic.
25. [DER] arpagic s. m. – Bulb mic de ceapă obținut din sămînță (Allium Schoenoprasum). – Var. (h)arapagic(ă), (h)arpacic(ă). Tc. arpacik [sogani] „[ceapă ca] orzul mărunt” (Cihac, II, 544); cf. sb. arpagĭk.
26. [DGE] ARPAGÍC s.n. 1. Ceapă mică, obținută din sămânță și care, răsădită, dă ceapa mare (Allium cepa). 2. Ceapă perenă pitică (Allium schoenoprasum), foarte prolifică, cu aspect de tufă deasă, de la care se utilizează doar frunzele subțiri, tubulare, cu gust de usturoi, întrucât nu face bulb; este specifică bucătăriei franceze și germane, fiind utilizată ca verdeață; pop. cepșoară, ceapă măruntă, ceapă cu foi subțiri, hajme, arpagică, ai de ciorbă, ai tufos; denumiri adaptate în comerț: civetă (< fr. civette), cibulet (< fr. ciboulette).
27. [DRAM 2015] arpagic, s.n. – (bot.) Ceapă mică (bulb) obținută din sămânță (Allium schoenoprasum). – Din tc. arpacek „[ceapă ca] orzul mărunt” (Cihac, Scriban, DEX, MDA).
28. [DRAM] arpagic, s.n. – (bot.) Ceapă mică (bulb) folosită ca și răsad. – Din tc. arpacek (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL