1. [DEX '09] AROMITOR, -OARE, aromitori, -oare, adj. 1. Care răspândește un miros plăcut. 2. Care îmbie la somn. – Aromi + suf. -tor.
2. [MDA2] aromitor, ~oare a [At: HEM 1728 / V: arum~ / Pl: ~i, ~oare / E: aromi + -tor] 1 (Rar) Care afumă cu mirodenii. 2 (Rar) Îmbătător prin parfumul pe care-l răspândește. 3 (Rar) Adormitor. 4 (Înv) Amăgitor.
3. [CADE] AROMITOR, ‡ARUMlTOR, -TOARE adj. sm. f. 1 Care aromește: bunul somn m’a furat cu odihna lui aromitoare și dulce (DLVR.) ¶ 2 ‡Înșelător: se apropiară d’insul nește arumitori hitleani (MX.).
4. [DLRLC] AROMITOR,-OARE, aromitori, -oare, adj. Care răspîndește un miros plăcut; înmiresmat; care îmbie la somn. Ziua de sfîrșit de primăvară era lină, cu adieri aromitoare din finețuri. SADOVEANU, F. J. 101. Dulci bori aromitoare și umed-tămîiete Din respirări de seve vin nările-i să-mbete. TOMA, C. V. 112. Privighetoarea tace în frunze-aromitoare. MACEDONSKI, O. II 155. ◊ (Adverbial) E atît de bine și de aromitor pe iarbă verde, la umbră deasă! DELAVRANCEA, T. 65.
5. [DLRM] AROMITOR, -OARE, aromitori, -oare, adj. 1. Care răspîndește un miros plăcut. 2. Care îmbie la somn. – Din aromi + suf. -tor.
6. [Șăineanu, ed. VI] aromitor a. care adoarme visător.
7. [MDA2] arumitor, ~toare a vz aromitor
8. [DOOM 3] aromitor adj. m., pl. aromitori; f. sg. și pl. aromitoare
9. [DOOM 2] aromitor adj. m., pl. aromitori; f. sg. și pl. aromitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL