1. [DEX '09] AROMEALĂ, aromeli, s. f. Stare de somnolență, de somn ușor. – Aromi + suf. -eală.
2. [MDA2] aromeală sf [At: (a. 1675) ap. GCR I, 222/1 / V: (înv) arum~ / Pl: ~eli și (rar) ~ele / E: aromi + -eală] 1 Ademenire. 2 Stare de somnolență Si: aromire (1). 3 Ațipeală.
3. [CADE] AROMEALĂ, ‡ARUMEALĂ (pl. -eli) sf. 1 Starea în care se găsește cel ce a aromit: Ancuța se trezi din ~ (ODOB.) ¶ 2 ‡Amăgire, înșelăciune: nu putu răbda arumeala idolilor (DOS.) [aromi].
4. [DLRLC] AROMEALĂ, aromeli, s. f. Stare de somnolență ușoară și plăcută; piroteală, dormitare. Cei doi prieteni simțeau în nări mireasma de plante putrede și așteptau iar aromeala somnului în noaptea rece. SADOVEANU, M. C. 102. Fiorul de caldă mulțumire... l-a trezit din aromeală. CARAGIALE, N. F. 15. Ancuța se trezi din aromeală; glasul părea că se apropie; ea sări la fereastră. ODOBESCU, S. I 139.
5. [DLRM] AROMEALĂ, aromeli, s. f. Stare de somnolență ușoară și plăcută. – Din aromi + suf. -eală.
6. [Șăineanu, ed. VI] aromeală f. starea celui ce aromește.
7. [Scriban] aromeálă f., pl. elĭ. Vest. Stare de ațipire, somnolență. Dos. (aur-). Înșelăciune.
8. [MDA2] arumeală sf vz aromeală
9. [CADE] AROMIRE sf. 1 Faptul de a aromi ¶ 2 = AROMEALĂ ¶ 2 Amorțire, nesimțire: pretutindeni ea găsi o ~ nepăsătoare (ODOB.).
10. [DOOM 3] aromeală s. f., g.-d. art. aromelii; pl. aromeli
11. [DOOM 2] aromeală s. f., g.-d. art. aromelii; pl. aromeli
12. [Argou] aromeală, aromeli s. f. stare de somnolență
13. [DLRLV] AROMEALĂ s. f. (ȚR) Amăgire, ispită, seducere. [Sf. Mina]... nu putu răbda arumeala idolilor, ci s-au suit la munte... cu rugăciuni. PROLOG. Diavolul viind la sfînta muceniță în aromeală [= cu scopul de a o amăgi], încă spînzurată pe cruce fiind, îi da un păhar plin de miiare cu lapte. MINEIUL (1706). Etimologie: aromi + suf. -eală. Cf. smomeală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL