1. [DEX '09] AROMAT1, aromate, s. n. (Rar) Mirodenie. – Din sl. aromatŭ, ngr. ároma, arómatos. – Cf. fr. aromate.
2. [DEX '09] AROMAT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă, cu aromă; aromatic, binemirositor, parfumat (1). – V. aroma.
3. [MDA2] aromat1 sn [At: CORESI, ap. MURNU, Gr. 7 / A și: (înv) aromat / V: -ă sf / Pl: ~e / E: vsl аромато, fr aromate] 1 (Rar) sn Mirodenie. 2 (Înv) sn Cuișoare.
4. [MDA2] aromat2, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: aroma] 1 a Care conține arome (4). 2 a Care are aromă (1) Si: aromatic, binemirositor, parfumat. 3 sf (Înv) O băutură aromată.
5. [CADE] AROMAT2 sn., ‡AROMATĂ (pl. -te) sf. ☠ Substanță vegetală cu miros plăcut ori pătrunzător întrebuințată la parfumat, la gătit, în medicină, etc.; mirodenii: veneau... cu vase cu balsam și alte ~e (BOL.) [gr. άρωμα, άρώματα].
6. [CADE] *AROMAT1 adj. Ce are aromă: dîndu-le... vinuri ~e în cupe de aur (VLAH.).
7. [DEX '98] AROMAT1, aromate, s. n. (Rar) Mirodenie. – Din sl. aromatŭ, ngr. ároma, arómatos, (modern și) fr. aromate.
8. [DEX '98] AROMAT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă, cu aromă; aromatic, binemirositor, parfumat (1). – Aromă + suf. -at.
9. [DLRLC] AROMAT1, aromate, s. n. (Mai ales la pl.) Substanță vegetală răspînditoare de aromă, care se întrebuințează la parfumat, la gătit etc.; mirodenie. Cu apărătoarea de cozi de păun, ea a făcut vînt spre cățuia cu cărbuni în care ardeau aromate. SADOVEANU, D. P. 99.
10. [DLRLC] AROMAT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă, cu aromă. Ceai aromat. ▭ Bătrînul fecior intra și ieșea aducînd pe tave de argint cînd dulcețuri, cînd aromate cești de cafea. ANGHEL, PR. 46. ◊ (Poetic) Văzduhul e răcorit și aromat. C. PETRESCU, S. 141. Prietenă privighetoare! Vii iar din zări îndepărtate Să verși eterna ta cîntare În nopți senine și-aromate. IOSIF, T. 25.
11. [DLRM] AROMAT1, aromate, s. n. Mirodenie. – Fr. aromate (< gr.).
12. [DLRM] AROMAT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă. – Din aromă + suf. -at.
13. [DN] AROMAT, -Ă adj. Cu aromă. // s.n. (La pl.) Substanțe vegetale răspînditoare de aromă; mirodenii. [< it. aroma, cf. lat., gr. aroma].
14. [MDN '00] AROMAT2, -Ă adj. cu aromă. (< aromă)
15. [MDN '00] AROMAT1 s. n. substanță care răspândește o aromă; mirodenie. (< fr. aromate, lat. aromatum)
16. [Șăineanu, ed. VI] aromat n. substanță vegetală cu miros plăcut și pătrunzător (ca balsamul, tămâia, scorțișoara), întrebuințată ca parfum, medicament și condiment.
17. [Scriban] aromát n., pl. e (vsl. aromatŭ, d. gr. ároma, arómatos; fr. aromate). Substanța aromatică, ca smirna, tămîĭa ș. a. – Și adj.
18. [DEX '09] AROMA vb. I v. aromi.
19. [DEX '09] AROMI, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn ușor (și scurt); a ațipi. 2. Tranz. A ameți cu un miros îmbătător. 3. Tranz. (Rar) Fig. A potoli, a liniști. [Var.: (înv.) aroma vb. I] – Et. nec.
20. [MDA2] aroma vt [At: DA / Pzi: ~mez / E: gr ἀρωμα] 1-10 Aromi (1-10).
21. [MDA2] aromată sf vz aromat1
22. [MDA2] aromi [At: MOXA, 347/5 / V: (înv) arumi / Pzi: ~mesc / E: gr ἄρωμα] 1 vt (Înv) A afuma pe cineva cu mirodenii Vz tămâia. 2 vt (Pex) A ameți prin miros îmbătător. vt (C.i. somnul) A ațipi. 4 vt (înv; pex) A amăgi. 5 vt (Pop) A zăpăci pe cineva. 6 vi A pierde șirurile gândurilor prin adormire. 7 vi A fi cuprins de un somn lin. 8 vi A adormi puțin. 9-10 vtr (Fig) A liniști.
23. [MDA2] arumi v vz aromi
24. [CADE] AROMA (-omez)... = AROMI...: pînă să aromez, gîndurile îmi sburară înapoi la drumul ce făcusem (ISP.).
25. [CADE] AROMI, ‡ARUMI (-mesc) I. vb. intr. A ațipi: Miul aromea, Miul adormea, Somnul că-l fura (TEOD.). II. vb. tr. 1 A adormi, a face să doarmă: Ca și voi am amețit, Somnul că m’a aromit (R.-COD.) ¶ 2 ‡A amăgi, a înșela: șarpele se apropie de aromi pre strămoașa (MX.).
26. [CADE] ‡ARUMI... 👉 AROMI....
27. [DEX '98] AROMI, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn ușor, superficial; a dormita; a ațipi. 2. Tranz. A ameți cu un miros îmbătător. 3. Tranz. Fig. A potoli, a liniști. [Var.: (înv.) aroma vb. I] – Et. nec.
28. [DLRLC] AROMI, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn lin, plăcut, a fi pe jumătate adormit; a ațipi, a dormita. Un zîmbet e apa, la scaldă momește. Băiatul pe verdele țărm aromește. IOSIF, T. 59. După ce-mi umbla După ce-mi vina. Soare scăpăta... Voinic aromea, Frîul că slăbea, Pe cal Adormea, Greu somn Că-l fura. TEODORESCU, P. P. 490. ◊ Fig. Aerul plin de răcoare, umbra ce le-ncoronează Dragi îmi fac ale lor țărmuri tainice jur-împrejur, Și precum copilu-adoarme cînd dulci cîntece vibrează, Sufletul meu aromește la al apelor murmur. MACEDONSKI, O. I 237. 2. Tranz. A ameți prin miros îmbătător. Rozmarine, Calofire, Cum m-ai aromit Și m-ai adormit! TEODORESCU, P. P. 412. Ici pe iarbă m-am lungit, Florile m-au aromit Și somn greu am adormit. TEODORESCU, P. P. 683. 3. Tranz. Fig. A potoli, a liniști. (Atestat în forma aroma) Te plîng, iubită maică! Te plîng, o scump părinte, Cu lacrămile-acuma durerea-mi aromez. ALEXANDRESCU, P. 24. – Variantă: (învechit) aroma, aromez, vb. I.
29. [DLRM] AROMA vb. I. v. aromi.
30. [DLRM] AROMI, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn ușor și plăcut; a ațipi; a dormita. 2. Tranz. A ameți printr-un miros îmbătător. 3. Tranz. Fig. A potoli, a liniști. [Var.: (înv.) aroma vb. I]
31. [Șăineanu, ed. VI] aromì v. (transitiv) 1. a ameți prin miros îmbătător: florile m’au aromit și somn greu am adormit POP.; 2. (intransitiv) a adormi ușor, a ațipi. [Dela aromă, mirodenie; primitiv: a afuma cu mirodenii, sens încă conservat de Mold. aromit].
32. [Scriban] aromésc v. tr. (poate înrudit cu aromă). Vest. Adorm puțin: o aromise somnu (CL. 1910,316). Fig. Seduc, înșel. V. intr. Ațipesc visînd. – La Moxa arumesc.
33. [DOOM 3] aromat1 adj. m., pl. aromați; f. aromată, pl. aromate
34. [DOOM 3] aromat2 (rar) s. n., pl. aromate
35. [DOOM 2] aromat2 (rar) s. n., pl. aromate
36. [DOOM 2] aromat1 adj. m., pl. aromați; f. aromată, pl. aromate
37. [DOOM 3] aromi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aromesc, 3 sg. aromește, imperf. 1 aromeam; conj. prez. 1 sg. să aromesc, 3 să aromească
38. [DOOM 2] aromi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aromesc, imperf. 3 sg. aromea; conj. prez. 3 să aromească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL