1. [DEX '09] ARNĂUȚIME s. f. Mulțime de arnăuți, totalitatea arnăuților. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -ime.
2. [MDA2] arnăuțime [At: ZILOT, CRON. 66 / P: ~nă-u- / E: arnăut + -ime] 1-3 sf (Înv) Mulțime de arnăuți (1-3). 4-6 sfa Totalitate a arnăuților (1-3).
3. [CADE] ARNĂUȚIME sf. 1 col. ARNĂUT ¶ 2 Gloată de arnăuți, de mercenari: șefii arnăuțimii eteriste... îl chemau în București (I.-GH.).
4. [DEX '98] ARNĂUȚIME s. f. Mulțime de arnăuți, totalitatea arnăuților. [Pr. -nă-u-] – Arnăut + suf. -ime.
5. [DLRLC] ARNĂUȚIME s. f. Mulțime de arnăuți, totalitatea arnăuților. Ajungînd la Golești lîngă Pitești, Tudor găsește pe Iordache și pe Farmache instalați acolo cu arnăuțimea lor. GHICA, S. 110.
6. [DLRM] ARNĂUȚIME s. f. Mulțime de arnăuți, totalitatea arnăuților.- Din arnăut2 + suf. -ime.
7. [Șăineanu, ed. VI] arnăuțime f. 1. mulțime de Arnăuți; 2. corp de Arnăuți: arnăuțimea Curții domnești.
8. [Scriban] arnăuțíme f. Mulțime de Arnăuțĭ. Gloată de Arnăuțĭ mercenarĭ.
9. [DOOM 3] arnăuțime (desp. -nă-u-) s. f., g.-d. art. arnăuțimii
10. [DOOM 2] arnăuțime (-nă-u-) s. f., g.-d. art. arnăuțimii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL