1. [DEX '09] ARNĂUȚEL, arnăuței, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui arnăut. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -el.
2. [MDA2] arnăuțel sm [At: ALECSANDRI, P. P. 182 / P: ~nă-u~ / Pl: ~ei / E: arnăut + -el] (Înv; șhp) 1-8 Arnăut (1-8).
3. [CADE] ARNĂUȚEL sm. dim. ARNĂUT: Apoi venea după ei Ceată de arnăuței (ALECS.-P.).
4. [DLRM] ARNĂUȚEL, arnăuței, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui arnăut2.
5. [DOOM 3] arnăuțel (pop.) (desp. -nă-u-) s. m., pl. arnăuței, art. arnăuțeii
6. [DOOM 2] arnăuțel (pop.) (-nă-u-) s. m., pl. arnăuței, art. arnăuțeii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL