1. [DEX '09] ARNĂUȚESC, -EASCĂ, arnăuțești, adj., s. f. art. 1. Adj. Care aparține arnăuților, privitor la arnăuți, specific arnăuților. 2. S. f. art. Dans popular din Muntenia, jucat în trecut de arnăuți; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -esc.
2. [MDA2] arnăuțesc, ~ească [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 315/12 / P: ~nă-u- / Pl: ~ești / E: arnăut + -esc] 1 a (Înv) Specific albanezilor. 2 a (Înv) Referitor la albanezi. 3 a (Înv) Care provine de la albanezi. 4 a (Înv) Care aparține albanezilor. 6 a (Înv) Specific amăuților (1-2). 7-8 a Referitor la arnăuți (1-2). 9-10 a Care aparține arnăuților (1-2). 11-13 av (Rar) Ca amăuții (1-3). 14 sf (Mun) Dans mai lent decât alunelul, preluat de la arnăuți (1). 15 sf (Pex) Melodie după care se execută arnăuțeasca (14).
3. [CADE] ARNĂUT sm. 1 🌍 Albanez ¶ 2 Servitor, vizitiu, etc. îmbrăcat în haine cu colori vii (altădată se vedeau mulți asemenea servitori în casele boierești, astăzi mai rar) (🖼 222 : un ~ mustăcios intră și întinse stăpînului său un lung ciubuc (NEGR.) ¶ 3 Voluntar albanez sau de alt neam recrutat cu leafă de Domnii fanarioți; garda Curții era compusă din arnăuți îmbrăcați în dulame cu fir și purtînd pistoale, hangere: arnăuții Domnului purtau fel de fel de arme și flori în tot chipul la straie (LET.) ¶ 4 Poteraș pentru prinderea haiducilor: Arnăuții se izbea, Armele de foc scotea Și ’n Codrean le slobozea (ALECS.-P.) ¶ 5 Joc popular (SEV.) = ARNĂUȚEASCĂ ¶ 6 🚜 Grîu de primăvară (numit și grîu ~), cu bobul lungueț și în muchii, de coloare frumoasă galbenă deschisă; se seamănă mai mult prin Dobrogea; mai puțin bun pentru pîine, e mai des întrebuințat la fabricarea pastelor făinoase, macaroane, fidea, etc.: Grîu de vară ~, A dat Domnul s’a făcut (MAR.) [tc. arnaut].
4. [CADE] ARNĂUȚESC I. adj. De Arnăut, alcătuit din Arnăuți: avea... un cuțit mare ~ pus la brîu (FIL.). II. ARNĂUȚEASCĂ sf. Joc popular, un fel de horă introdusă în epoca Fanarioților de armatele domnești și păstrată azi în popor.
5. [DEX '98] ARNĂUȚESC, -EASCĂ, arnăuțești, adj., s. f. art. 1. Adj. Care aparține arnăuților, privitor la arnăuți, specific arnăuților. 2. S. f. art. Dans popular din Muntenia; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -esc.
6. [DLRLC] ARNĂUȚESC, -EASCĂ, arnăuțești, adj. De arnăut. [Pîndarii boierilor de la oraș] au veșminte arnăuțești și mustăți lungi și hangere la brîu. PAS, L. 1 83. Unul... purta un costum arnăuțesc. NEGRUZZI, S. I 30.
7. [DLRM] ARNĂUȚESC, -EASCĂ, arnăuțești, adj. De arnăut2. – Din arnăut2 + suf. -esc.
8. [Șăineanu, ed. VI] arnăuțească f. horă introdusă în epoca fanariotă de Arnăuții domnești și rămasă până azi în popor.
9. [Șăineanu, ed. VI] arnăuțesc a. de arnăut: cete arnăuțești, poteră arnăuțească.
10. [Scriban] arnăuțésc, -eáscă adj. De Arnăuțĭ. S. f. O horă populară introdusă de Arnăuțĭ.
11. [DOOM 3] arnăuțeasca (dans) (desp. -nă-u-) s. f. art., neart. arnăuțească, g.-d. art. arnăuțeștii
12. [DOOM 2] !arnăuțeasca (dans) (-nă-u-) s. f. art., neart. arnăuțească, g.-d. art. arnăuțeștii
13. [DOOM 3] arnăuțesc (desp. -nă-u-) adj. m., f. arnăuțească; pl. m. și f. arnăuțești
14. [DOOM 2] arnăuțesc (-nă-u-) adj. m., f. arnăuțească; pl. m. și f. arnăuțești
15. [DAR] arnăuțeasca s.f. (înv.) horă introdusă în epoca fanariotă de arnăuți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL