1. [MDA2] arneu sn [At: ANON. CAR. / V: ~nieu, arin~, er~, ernieu, hernieu, herneu, hierneu / P: ~neu / Pl: ~eie / E: mg ernyő] (Reg) 1 Coviltir. 2 Coliba strungii care adăpostește pe cei care mulg.
2. [CADE] ARNEU (pl. -nee) sn. Băn. Trans. Acoperiș la car, la trăsură [ung. ernyō].
3. [DLRLC] ARNEU, arneie, s. n. (Regional) Acoperiș împotriva ploii și soarelui la care și căruțe țărănești, făcut din cercuri de lemn acoperite cu rogojini sau cu pînză groasă de cînepă. V. coviltir, covercă. Cînd îmi întorsei capul, zării la o cotitură de drum, ieșind dintr-o limbă de pădure, o trăsură încărcată cu lăzi și cu arneu acoperit cu rogojini. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 150.
4. [DLRM] ARNEU, arneie s. n. (Reg.) Acoperiș la căruțele țărănești, făcut din cercuri de lemn acoperite cu rogojini sau cu pînză groasă; coviltir. – Magh. ernyö.
5. [MDA2] arineu sn vz arneu
6. [MDA2] arnieu sn vz arneu
7. [MDA2] erneu sn vz arneu
8. [MDA2] herneu sn vz arneu
9. [MDA2] hernieu sn vz arneu
10. [MDA2] hierneu sn vz arneu
11. [DER] arneu (arneuri), s. n. – Prelată. Mag. ernyő (DAR).
12. [DLRLV] ARNEU s. n. (Ban.) Coviltir. Arnyĕu. Tectum curruum. AC, 328. Etimologie: magh. ernyő.
13. [DRAM 2021] arneu, arneuri, (arnău, herneu, hereneu, ierneu), s.n. (reg.; înv.) Coviltir de iarnă (de rogojină sau pânză) la căruțe; corfă, prelată; „acoperământ pentru care, în contra ploilor și a soarelui” (Glosar, 1949). – Din magh. ernyõ „umbrelă, coviltir” (DER, DLRM, MDA).
14. [DRAM 2015] arneu, arneuri, (arnău, herneu, hereneu, ierneu), s.n. – (reg.; înv.) Coviltir de iarnă (de rogojină sau pânză) la căruțe; corfă, prelată (ALRRM, 1971: 346; Sighet, Petrova). – Din magh. ernyõ „umbrelă, coviltir” (DER, DLRM, MDA).
15. [DRAM] arneu, -uri, -eauă, (herneu, ierneu), s.n. – Coviltir de iarnă (de rogojină sau pânză). Atestat în Sighet și Petrova (ALR 1971: 346). – Din magh. ernyö „umbrelă” (DA, DER).
16. [DRAM 2015] herneu, s.n. – v. arneu („coviltir la căruțe”).
17. [DRAM] herneu, -auă, (hereneu, ierneu, arneu), s.n. – Coviltir; căruță acoperită cu rogojină sau pânză; corfă – Din magh. ernyö „coviltir”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL