1. [MDA2] armășesc, ~ească a [At: HEM 1693 / Pl: ~ești / E: armaș + -esc] 1-2 Care ține de (marele-)armaș (sau de armășie). 3-4 Referitor la (marele-)armaș (sau la armășie). 5 Care provine de la marele-armaș. 6-7 Specific (marelui-)armaș (sau armășiei).
2. [CADE] ARMĂȘESC adj. 🔎 De armaș.
3. [Scriban] 2) armășésc v. intr. Exercit funcțiunea de armaș. V. tr. Fac armaș. Fig. Asupresc, chinuĭesc.
4. [Scriban] 1) armășésc, -eáscă adj. De armaș.
5. [MDA2] armăși [At: VARLAAM, C. 264/2 / Pzi: ~șesc / E: armaș] 1 (Înv) A face pe cineva armaș (1). 2 (Fig; înv; în limba cărților bisericești) A chinui precum chinuiau armașii pe osândiți. 3 (Fig; înv; îlb) A martiriza.
6. [CADE] †ARMĂȘI (-ășesc) vb. tr. 1 🔎 A face armaș pe cineva: De cînd eu te-am armășit Nici o slujbă n’ai plinit (TEOD.) ¶ 2 Fig. ‡A asupri, a chinui, a schingiui: decît trupurile mai rău armășeaște sufletele (VARL.).
7. [DAR] armăși, armășesc, vb. IV (reg., înv.) 1. a face armaș pe cineva prin ordin domnesc 2. a chinui, a martiriza
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL