1. [DEX '09] ARMĂȘEL, armășei, s. m. Slujbaș al armașului. – Armaș + suf. -el.
2. [MDA2] armășel sm [At: PRAV. MOLD. 154 / V: ~șăl / Pl: ~ei / E: armaș + -el] (Înv) Slujbaș aflat sub porunca marelui armaș (3).
3. [CADE] ‡ARMĂȘEL sm. 🔎 Armaș de grad inferior celorlalți armași (al doilea, al treilea): îi prind pe drum armășeii lui Vodă (VLAH.).
4. [DLRLC] ARMĂȘEL, armășei, s. m. (Învechit) Slujbaș subaltern al marelui-armaș, om al armășiei. În trei trupuri osebite oastea sa a împărțit: Darabanii cei cu plete, toți sănețe lungi purtind, Armășeii cei sălbatici, barbe stufoase avînd... NEGRUZZI, S. I 124.
5. [DLRM] ARMĂȘEL, armășei, s. m. (Înv.) Slujbaș subaltern al vel-armașului. – Din armaș + suf. -el.
6. [Scriban] armășél m., pl. eĭ. Vechĭ. Ofițer orĭ soldat comandat de marele armaș. V. daraban, mumbașir, silictar.
7. [MDA2] armășăl sm vz armășel
8. [Șăineanu, ed. VI] armășei m. pl. odinioară, ceată de oșteni sub porunca marelui Armaș, în seama cărora era artileria: armășeii cei sălbatici barbe stufoase având NEGR.
9. [DOOM 3] armășel s. m., pl. armășei, art. armășeii
10. [DOOM 2] armășel s. m., pl. armășei, art. armășeii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL