1. [MDA2] armăsărel sm [At: HEM 1690 / V: hăr~ / Pl: ~ei[1] / E: armăsar + -el] 1-4 (Șhp) Armăsar tânăr (1-4) Si: armăsăruș (1-2). 5 (Mol; la car; îf h~) Cuiul mai gros, aproape de jug, care prinde cătușa de proțap (împreună cu alte câteva cuie mai mici) și se prelungește până la pământ pentru a ține jugul ridicat.
2. [CADE] ARMĂSĂREL sm. 1 🐒 dim. ARMĂSAR ¶ 2 🔧 Cuiul lung care prinde cătușa de proțap și se prelungește pînă la pămînt de ține jugul ridicat (👉 PROȚAP).
3. [Șăineanu, ed. VI] armăsărel (harmăsărel) m. cuiul cel lung ce prinde cătușa carului de proțap și se prelungește până în pământ de ține jugul ridicat.
4. [CADE] ARMĂSAR sm. 1 🐒 Cal nejugănit; proverb: ~ul bun se vinde din grajd, se zice cînd un lucru bun n’are nevoie să fie lăudat; proverb: ~ul cînd îmbătrînește ajunge la rîșniță, se zice despre cineva care nu mai e bun de nimic, dacă a îmbătrînit; proverb: a face din țîntar ~, a mări peste măsură însușirile, însemnătatea unui lucru, a exagera ¶ 2 Mold. Trans. (HASD.) (CONV.) 🔧 = ARMĂSĂREL2 [lat. vulg. armĭssarius = clas. admissarius].
5. [DAR] armăsărel, armăsărei, s.m. (înv. și reg.) cuiul cel lung ce prinde cătușa carului de proțap, pentru a ține ridicat jugul
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL