1. [DEX '09] ARMONIU, armonii, s. n. Instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lame metalice la presiunea aerului ieșit dintr-un burduf acționat cu pedale. – Din fr. harmonium, germ. Harmonium.
2. [MDA2] armoniu sn [At: DA / V: ~m / Pl: ~ii / E: ger Harmonium] Instrument muzical asemănător cu o orgă mică, cu ancii de alamă libere în loc de tuburi, care vibrează la presiunea aerului ieșit dintr-un burduf acționat cu pedale.
3. [CADE] *ARMONIU (pl. -nii) sn. 🎼 Instrument de muzică cu claviatură, analog cu orga, în care tuburile sînt înlocuite prin lame metalice foarte subțiri; sunetele sînt produse prin mișcarea aerului provocată de un burduf pus în legătură cu două pedale (🖼 219) [fr. harmonium].
4. [DEX '98] ARMONIU, armonii, s. n. Instrument muzical cu claviatură asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lamele metalice la presiunea aerului ieșit dintr-un burduf acționat cu pedale. – Din fr. harmonium, germ. Harmonium.
5. [DLRLC] ARMONIU, armonii, s. n. Instrument muzical cu claviatura de tipul unei orgi, Ia care tonurile se produc prin vibrarea unor lame metalice acționate de curente de aer.
6. [DLRM] ARMONIU, armonii, s. n. Instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care tonurile sînt produse de vibrarea unor lame metalice, acționate de un curent de aer. – Fr. harmonium.
7. [DN] ARMONIU s.n. Instrument muzical cu claviatură asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lame metalice acționate de un curent de aer. [Pron. -niu, scris și harmoniu. / < fr. harmonium].
8. [MDN '00] ARMONIU s. n. instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de ancii metalice puse în vibrație de un burduf acționat prin pedale. (< fr. harmonium, germ. Harmonium)
9. [Scriban] *armóniŭ n. (d. armonie; germ. fr. harmonium). Un fel de orgă mică în care tuburile-s înlocuite pin boturĭ libere care răspund unuĭ clavier (șir de clape).
10. [MDA2] armonium sn vz armoniu
11. [DN] HARMONIU s.n. v. armoniu.
12. [DOOM 3] armoniu [niu pron. nĭu] s. n., art. armoniul; pl. armonii, art. armoniile (desp. -ni-i-)
13. [DOOM 2] armoniu [niu pron. nĭu] s. n., art. armoniul; pl. armonii, art. armoniile (-ni-i-)
14. [MDO] armoniu
15. [DTM] armoniu (< it. armonio, armonium; fr., engl. harmonium; germ. Harmonium), instrument muzical cu claviatură*, construit pe principiul tuburilor sonore (v. orgă) în care coloana de aer este pusă în vibrație de oscilația periodică (v. vibrație) a unei ancii* metalice libere (care un acoperă întreaga deschidere a tubului). Preocuparea pentru realizarea unui instr. care să păstreze posibilitățile coloristice de care dispune orga, dar să aibă dimensiuni mult mai reduse și o sonoritate delicată, traversează întregul sec. 19. În 1840, inventatorul fr. Alexandre Debain patentează harmonium-ul, instr. în a cărui concepție reunește toate cuceririle predecesorilor săi (Gabriel Joseph Grenie, Voit von Schweinfurt, Payer ș.a.) cu adăugarea a 4 registre (II, 1) timbrale. Perfecționări ulterioare sunt aduse de J. Alexandre, Martin V. Mustel ș.a. Partea exterioară a mecanicii a. cuprinde: claviatura [care în mod obișnuit are o extindere de 5 octave, Do-do4], butoanele (care la instr. uzuale acționează asupra celor 4 serii de tuburi sonore de construcție diferită, corespunzând celor 4 registre timbrale de 8, 16, 4 picioare (2)) și pedalierul*. Pentru emiterea sunetului este determinat în primul rând timbrul*, apoi, prin acțiunea simultană a pedalelor (ce acționează burdufurile) și a clapelor, aerul conținut în burdufuri este dirijat asupra anciilor din tuburi, care sunt, astfel, puse în vibrație. A. dispune de posibilitatea de a varia presiunea aerului din burdufuri cu ajutorul pedalelor, de a reda efecte de tremolo*, surdină*, prelungirea sunetului, precum și de a amplifica volumul sonor (fie cuplând mai multe octave*, fie printr-un dispozitiv de valve acționat cu genunchii). Prin dimensiunile sale mult mai mici decât ale oricărei orgi, prin prețul său convenabil, a. este preferat acesteia din urmă; este mult utilizat în scopuri didactice. Pentru a. au scris C. Franck, A. Guilmant, A. Eler și G. Mahler (care îl utilizează în Simfonia a -VIII-a, alături de orgă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL