1. [DEX '09] ARMONIST, -Ă, armoniști, -ste, s. m. și f. (Rar) 1. Persoană specializată în teoria armoniei1. 2. Persoană care cântă din armonică. – Din fr. harmoniste.
2. [MDA2] armonist, ~ă smf [At: POLIZU / Pl: ~iști, ~e / E: fr harmoniste, ger Harmonist] Specialist în teoria armoniei1 (5). 2 Persoană care cântă la armonică (3) sau la armoniu.
3. [CADE] *ARMONIST sm. 🎼 Muzicant bun cunoscător al armoniei ¶ 2 Cîntăreț din armonică [fr.].
4. [DLRLC] ARMONIST, -Ă, armoniști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care cunoaște știința armoniei. 2. Persoană care cîntă din armonică. Armonistul orb se ridica în picioare, înfoindu-și armonica mai tare. CAMILAR, N. II 85
5. [DLRM] ARMONIST, -Ă, armoniști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care cunoaște armonia1 (2). 2. Persoană care cîntă din armonică. – Fr. harmoniste.
6. [DN] ARMONIST, -Ă s.m. și f. 1. Specialist în știința armoniei. 2. Cîntăreț din armonică. [Cf. germ. Harmonist, fr. harmoniste, it. armonista].
7. [MDN '00] ARMONIST, -Ă s. m. f. 1. specialist în știința armoniei. 2. cântăreț din armonică (1). (< fr. harmoniste)
8. [Scriban] *armoníst, -ă s. (d. armonie; fr. harmoniste). Care știe legile armoniiĭ. Cîntăreț din armonică.
9. [DOOM 3] armonist (rar) s. m., pl. armoniști
10. [DOOM 2] armonist (rar) s. m., pl. armoniști
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL