1. [DEX '09] ARMA, armez, vb. I. Tranz. 1. A pune mecanismul unei arme (de foc) în poziția imediat precedentă descărcării ei. ♦ Tranz. și refl. (Pop.) A (se) înarma. 2. A dota cu armătură o piesă sau un element de construcție din beton pentru a le mări rezistența. ♦ A consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături. 3. A lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar. – Din fr. armer, it. armare, lat. armare.
2. [MDA2] arma v [At: ANON. CAR. / Pzi: ~mez, (îvr) arm / E: fr armer, lat armo, -are] 1-2 (Înv) vtr A (se) înarma. 3 vt A pune mecanismul unei arme (de foc) în poziția imediat precedentă descărcării ei. 4 vt A lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar. 5 vt (Îe) A ~ barca A da echipajului dispoziții pentru a intra în barcă și a fi gata de a primi ordine. 6 vt A dota cu armătură un element de construcție din beton pentru a-i mări rezistența. 7 vt A consolida o galerie de mină prin montarea unei armături.
3. [CADE] ARMA... = ÎNARMA... [lat. armare].
4. [CADE] ARMAT adj. 1 p. ARMA ¶¶ contr. NEARMAT ¶ 2 🎖️ Puterea ~ă, forța militară a unui Stat ¶ 3 🎖️ Măsuri ~e, măsuri de războiu, de apărare: Cabinetul din St. Petersburg se împotrivea la ori-ce măsuri ~e (I.-GH.) ¶ 4 💒 👉 BETON [după fr. armé].
5. [DLRLC] ARMA, armez, vb. I. Tranz. 1. A pregăti o armă pentru tragere, introducînd un cartuș în camera de încărcare și aducînd percutorul în poziția potrivită pentru a lovi capsa. ♦ (Rar) A înarma. [Emirul] robii-și urmează... Cămile gătește și negri-armăsari. MACEDONSKI, O. I 143. 2. A așeza și fixa fiarele care urmează să constituie armătura unei construcții de beron armat. ♦ (Mine) A consolida (o galerie etc.) prin montarea unei armături. Cît am lucrat eu cu perforatorul, băieții au armat cîmpul doi și au mutat banda în cîmpul întîi. DAVIDOGLU, M. 11. Minerii armează abatajul. BOGZA, V. J. 64 3. A pune pentru prima oară în serviciu o navă, ambarcînd echipajul, aparatele, materialele și proviziile necesare vieții de bord și navigației.
6. [DLRM] ARMA, armez, vb. I. Tranz. 1. A fixa în țel mecanismul de aprindere al unei arme de foc astfel încît, la atingerea trăgaciului, cocoșul să lovească sau să miște percutorul. 2. A dota cu o armătură o piesă sau un element de construcție făcute din beton, pentru a le da rezistență. ♦ A consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături (1). ♦ A stabili prin calcul armătura unei piese cu beton armat. 3. A pune pentru prima dată în serviciu o navă, cu întreg utilajul necesar. – Lat. armare.
7. [DN] ARMA vb. I. tr. 1. A introduce un cartuș în camera de tragere a unei arme și a aduce percutorul în poziția de a lovi capsa. 2. A așeza, a fixa armătura de fier unei construcții de beton armat. ♦ (Mine) A consolida cu o armătură (o galerie etc.). 3. (Mar.) A echipa o navă cu cele necesare plecării în larg, a pune în serviciu (o navă). ♦ A forma echipajul unei nave sau echipele de lucru la un cabestan, la pompă etc. ♦ A pregăti ramele pentru a fi puse în furcheți sau dame. [< fr. armer, cf. it. armare, lat. armare].
8. [MDN '00] ARMA vb. tr. 1. a introduce un cartuș în camera de tragere a unei arme. 2. a fixa armătura de fier a unei construcții de beton armat. ◊ a consolida cu o armătură o piesă, o galerie de mină. 3. (mar.) a echipa o navă cu cele necesare plecării în larg. ◊ a introduce ramele unei ambarcații în furcheți. (< fr. armer, it., lat. armare)
9. [Șăineanu, ed. VI] armà v. a înarma: v’armați la luptă, timpul e propice BOL.
10. [Scriban] arméz v. tr. (lat. armare). Daŭ arme, echipez cu arme. V. refl. Pun mîna pe arme, mă echipez cu ele. Fig. Mă întăresc, îmĭ fac curaj: a te arma cu răbdare. – Și înarmez. Vechĭ și întrazmez.
11. [Scriban] înarméz, V. armez.
12. [DOOM 3] arma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. armez, 3 armează; conj. prez. 1 sg. să armez, 3 să armeze
13. [DOOM 2] arma (a ~) vb., ind. prez. 3 armează
14. [GTA] ARMA AVIAȚIE categorie din cadrul forțelor armate specializată și înzestrată în vederea ducerii de lupte aeriene și distrugerii obiectivelor terestre.
15. [DE] ARMAND, Aven ~, aven în S Franței centrale, în Masivul Central Francez; 75 m ad. Peștera cu cea mai mare stalagmită din lume (29 m) situată într-o sală de 100 m lungime, 50 m lățime și 35 m înălțime. Turism.
16. [Onomastic] ARMAND < it. Armando. 1. – m. comis, 1628 (AO VII 298). 2. Prin canal ngr. Ramandi, Al., 1664, 1706 (Sd XI 258; Răc 20). 3. Cont. cu Ramadan: Ramandani, fam., ar. (Cara 34). Filitti identifică pe N. Ramadan (Ramantanis) de la Patriarhia din C-poie 1646 cu Ramandi zis Ramadan comis munt. 1628, trecut apoi în Moldova (Fil C 289).
17. [MEO] Armand Prenume masculin apărut în onomastica noastră din a doua jumătate a secolului trecut, puțin frecvent astăzi, Armand este un împrumut cult din apusul Europei. Specialiștii sînt de acord cu originea germanică a numelui și chiar cu faptul că elementul secundar al compusului originar este radicalul -mann- al cărui sens era „ființă umană” și mai tîrziu „bărbat, adult, soț etc.” (cuvînt de origine indo-europeană din aceeași familie cu sanscr. mánu- „om, omenire” sau v. sl. monji din care provine rus. muj „soț”). Păreri diferite există numai în privința primului element de compunere, care ar putea fi hari- sau hart-; cel dintîi are la bază cuvîntul germanic comun *harjaz „armată” (înrudit cu gr. koiranos „comandant militar”), iar al doilea pe *harthus, (înrudit cu gr. kratis „tare, puternic”, -kratia „putere” – din aristocrație, democrație). În sec. 7 este atestată în Franța forma Hariman, iar mai tîrziu Hermant (în celebrele Chansons de geste) și chiar Armant, în sud (-man din numele germanice a devenit în franceza veche -mand). Din Franța, unde este foarte frecvent, numele se răspîndește în Europa mai ales în epoca contemporană. Se pare totuși că Armand a fost cunoscut (dar nu și folosit) încă din sec. 17, documentele muntenești atestînd existența, în 1628, a unui comis cu acest nume. ☐ Fr. Armand, Harmand, it. Armando, fem. Armanda și Armandina, bg. Armand etc. ☐ Armand Duval, personajul binecunoscutei Dame cu camelii de Al. Dumas-fiul.
18. [DE] CĂLINESCU, Armand (1893-1939, n. Pitești), om politic român. Unul dintre liderii Partidului Național-Țărănesc. De mai multe ori ministru și prim-min. (mart.-sept. 1939). Promotor al politicii tradiționale de menținere și dezvoltare a legăturilor cu Marea Britanie și cu Franța, inclusiv cu statele din Mica Antantă și Înțelegerea Balcanică. Unul dintre colaboratorii apropiați ai regelui Carol II. Apărător consecvent al independenței și integrității teritoriale a României. Adversar al Germaniei hitleriste și al agenturii ei din România – Garda de Fier – împotriva căreia a adoptat măsuri represive; asasinat de legionari (sept. 1939). Memorii.
19. [DERC] ARMA A arma barca = A da echipajului dispoziții pentru a intra în barcă și a fi gata de a primi ordine: În câteva minute comandantul va arma barca.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL