Definiție și ce înseamnă armadie

1. [MDA2] armadie sf vz armadă

2. [DEX '09] ARMADĂ, armade, s. f. (La spanioli) Flotă de mari proporții. – Din sp., fr. armada.

3. [MDA2] armadă sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 67/7 / V: -die, -de / Pl: ~de, (înv) -di / E: ngr ἀρμάδa, srb armada, mg armada, fr, sp armada] 1 (Înv; sec. XVIII-XIX) Armată (1). 2 (Înv) Flotă. 3 (La spanioli) Flotă de mari proporții.

4. [MDA2] armade sf vz armadă

5. [CADE] †ARMADĂ (pl. -mezi), †ARMADIE (pl. -adii) sf. 🎖️ Trans. Băn. = ARMATĂ: împăratul nu se teme cu toate armezile lui (RET.) [ung. armádia].

6. [DLRLC] ARMADĂ, armade, s. f. (Învechit) Flotă. După ce luai cîrma împărăției, poruncii să se gătească o armadă de cincizeci de corăbii. GORJAN, H. I 130.

7. [DLRM] ARMADĂ, armade, s. f. (Înv.) Flotă. – Ngr. armada (< sp.).

8. [DN] ARMADĂ s.f. Nume dat de spanioli marilor unități navale; escadră. [< sp. armada].

9. [MDN '00] ARMADĂ s. f. mare unitate navală sau de aviație; escadră. (< sp., fr. armada)

10. [Scriban] armádă, V. armată.

11. [Scriban] *armátă f., pl. e (fr. armée, it. armata). Oaste, oștire, trupele armate ale uneĭ țărĭ maĭ ales cele de uscat. A face armata, a face serviciu militar. Fig. Mare mulțime: o armată de muncitorĭ. – În Munt. sec 18 armadă (ngr. armáda) armată, flotă. În Trans. pop. armádă, -ádie și -áde, pl. ezĭ (ung. ármádia). Și la N. Cost. -ádie. V. harmată.

12. [DOOM 3] !Armadă (Invincibila ~) (flotă spaniolă) s. propriu f. art., g.-d. art. Invincibilei Armade

13. [DOOM 3] armadă s. f., g.-d. art. armadei; pl. armade

14. [DOOM 2] armadă s. f., g.-d. art. armadei; pl. armade

15. [DE] INVINCIBILA ARMADA, nume dat flotei spaniole trimise, în 1588, sub conducerea lui Pérez de Guzmán, duce de Medina-Sidonia, împotriva Angliei. A fost înfrântă în iul.-aug. de amiralul englez Thomas Howard și distrusă apoi de furtună în apropiere de arh. Hebride, fapt ce a subminat puterea maritimă a Spaniei.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] CĂMĂRĂȘIȚĂ, cămărășițe, s. f. 1. Soția cămărașului. 2. (Rar) Îngrijitoare a cămării; […]
1. [DEX '09] CĂMĂTAR, cămătari, s. m. Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei […]
[MDA2] cămătarnic sm [At: LB / Pl: ~i / E: cămătar + -nic] (Îvr) Cămătar. […]
[MDA2] cămătaș sm [At: TDRG / Pl: ~ii / E: camătă + -aș] Cămătar. Sursă: […]
1. [MDA2] cămătnicie sf [At: CORESI, ap. HEM 939 / V: cam~[1] / Pl: ~ii […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂREASĂ, cămătărese, s. f. (Rar) Femeie care dă bani cu camătă, care […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂRESC, -EASCĂ, cămătărești, adj. Care este propriu cămătarului, care se referă la […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂREȘTE adv. În felul cămătarilor. – Cămătar + suf. -ește. 2. [MDA2] […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro