Definiție și ce înseamnă arlechin

1. [DEX '09] ARLECHIN, (1) arlechini, s. m., (2,3) arlechine, s. n. 1. S. m. Personaj comic din vechile farse (populare) italiene. 2. S. n. Culisă așezată în spatele fiecăruia dintre pereții laterali ai unei scene, pentru a permite micșorarea lățimii acesteia; fiecare dintre extremitățile laterale, din față, ale unei scene. 3. S. n. Fiecare dintre reflectoarele din fața scenei. – Din fr. arlequin, it. arlecchino.

2. [MDA2] arlechin [At: DA ms / V: (reg) h~ / Pl: ~i / E: fr arlequin, ger Harlekin] 1 Personaj comic din vechea comedie italiană, înfățișat întotdeauna într-o costumație pestriță și viu colorată Si: bufon, paiață, (înv) caraghioz, soitariu. 2 (Îvr; fig) Om (politic) fără principii, care a trecut prin mai multe partide politice. 3 Extremitățile laterale ale unei scene. 4 (Îs) Reflector de ~ Reflectorul lateral din fața scenei, situat lângă arlechin (3).

3. [CADE] *ARLECHIN sm. 1 🎭 Personaj din vechea comedie italiană, care apărea pe scenă într’o haină pestriță, alcătuită din fel de fel de petice de colori diferite și care amuza publicul prin glumele și caraghiozlîcurile lui (🖼 213) ¶ 2 Fig. familiar Om neserios, fără principii hotărîte: un ~ politic [it. arlecchino].

4. [DEX '98] ARLECHIN, (1) arlechini, s. m., (2, 3) arlechine, s. n. 1. S. m. Personaj comic din vechile farse (populare) italiene. 2. S. n. Culisă așezată în spatele fiecăruia dintre pereții laterali ai unei scene, pentru a permite micșorarea lățimii acesteia; fiecare dintre extremitățile laterale, din față, ale unei scene. 3. S. n. Fiecare dintre reflectoarele din fața scenei. – Din fr. arlequin, it. arlecchino.

5. [DLRLC] ARLECHIN, arlechini, s. m. Personaj comic din farsele populare italiene, îmbrăcat într-un costum pestriț și purtînd o mică mască pe față. V. bufon. Am pus mîna aiurit în grămada de vestminte și am trîntit... în spinarea unui arlechin șui o largă purpură imperială. CARAGIALE, O. 111 261.

6. [DLRM] ARLECHIN2, arlechini, s. m. Personaj comic din farsele populare italiene. – Fr. arlequin (it. arlecchino).

7. [DLRM] ARLECHIN1, arlechine, s. n. 1. Culisă așezată în spatele fiecăruia dintre pereții laterali ai unei scene, pentru a permite micșorarea lățimii acesteia. 2. Fiecare dintre reflectoarele laterale din fața scenei. – Fr. arlequin.

8. [DN] ARLECHIN s.n. Panoul lateral și draperia care limitează deschiderea scenei. ♦ Fiecare dintre reflectoarele laterale din fața scenei. [Pl. -ne, -nuri. / < it. arlecchino].

9. [DN] ARLECHIN s.m. Personaj comic din vechile comedii populare italiene, care purta mască și un costum pestriț. V. bufon. [< it. arlecchino < v. fr.. Hellequin – personaj mitic demonic].

10. [MDN '00] ARLECHIN I. s. m. personaj comic din vechile comedii populare italiene, care purta mască și un costum pestriț. II. s. n. 1. panou lateral și draperie care încadrează deschiderea scenei. 2. fiecare dintre reflectoarele laterale din fața scenei. (< it. arlecchino, fr. arlequin)

11. [Șăineanu, ed. VI] arlechin m. 1. personaj comic (împrumutat din vechea comedie italiană) al cărui costum e făcut din petece de toate colorile; 2. fig. om care își schimbă adesea părerile.

12. [Scriban] *arlechín m. (fr. arlequin, d. it. arlecchíno [vfr. Hellequin, numele unuĭ drac din poveștile evuluĭ mediŭ], d. germ. erlkönig, traducere greșită a dan. ellekonge, regele spiritelor numite elfi, introdus de Herder în lit. germ. Goethe are o vestită baladă cu titlu de Erlkönig). Bufon cu îmbrăcăminte multicoloră luat din vechea comedie italiană. Fig. Om care-și tot schimbă părerile.

13. [DOOM 3] arlechin1 (culisă, reflector) s. n., pl. arlechine

14. [DOOM 3] arlechin2 (personaj comic) s. m., pl. arlechini

15. [DOOM 2] arlechin1 (personaj) s. m., pl. arlechini

16. [DOOM 2] arlechin2 (culisă, reflector) s. n., pl. arlechine

17. [IVO-III] arlechin.

18. [DER] arlechin (-ni), s. m. – 1. Personaj comic, măscărici, bufon. – 2. Fiecare din cele două coloane laterale care formează deschiderea unei scene, culisă. Fr. arlequin. – Der. arlechinadă, s. f. din fr.; arlechinat, adj. (pestriț).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] CĂMĂRĂȘIȚĂ, cămărășițe, s. f. 1. Soția cămărașului. 2. (Rar) Îngrijitoare a cămării; […]
1. [DEX '09] CĂMĂTAR, cămătari, s. m. Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei […]
[MDA2] cămătarnic sm [At: LB / Pl: ~i / E: cămătar + -nic] (Îvr) Cămătar. […]
[MDA2] cămătaș sm [At: TDRG / Pl: ~ii / E: camătă + -aș] Cămătar. Sursă: […]
1. [MDA2] cămătnicie sf [At: CORESI, ap. HEM 939 / V: cam~[1] / Pl: ~ii […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂREASĂ, cămătărese, s. f. (Rar) Femeie care dă bani cu camătă, care […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂRESC, -EASCĂ, cămătărești, adj. Care este propriu cămătarului, care se referă la […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂREȘTE adv. În felul cămătarilor. – Cămătar + suf. -ește. 2. [MDA2] […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro