1. [DEX '09] ARIOSO s. n., adv. 1. S. n. Fragment dintr-o operă, dintr-o operetă etc. înrudit cu aria3 și cu recitativul. 2. Adv. (Indică modul de executare a unui fragment muzical) Cu gravitate, patetic. [Pr.: -rio-zo] – Din it. arioso.
2. [MDA2] arioso [At: CADE / P: a-ri-o-zo / E: it arioso] (Muz) 1 av Indicație muzicală ce arată faptul că aria trebuie cântată grav sau patetic. 2 sn Compoziție muzicală intermediară între arie și recitativ, cu caracter declamativ și acompaniament instrumental.
3. [CADE] *ARIOSO I. adv. it. 🎼 În mod patetic și cu efect dramatic. II. sbst. Bucată de muzică executată în felul acesta [it.].
4. [DEX '98] ARIOSO s. n. Fragment dintr-o operă, dintr-o operetă etc. înrudit cu aria3 și cu recitativul. [Pr.: -ri-o-] – Din it. arioso.
5. [DN] ARIOSO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Patetic și cu efect dramatic. // s.n. Melodie cîntată în acest fel. [Pron. -ri-o-. / < it. arioso].
6. [MDN '00] ARIOSO ZO/ I. adv. (muz.) cantabil, în genul ariei. II. s. n. formă intermediară între arie și recitativ. (< it. arioso)
7. [DOOM 3] arioso2 (it.) [s pron. z] (desp. -rio-) s. n., pl. ariosouri
8. [DOOM 3] arioso1 (it.) [s pron. z] (desp. -rio-) adv.
9. [DOOM 2] !arioso (it.) [s pron. z] (-rio-) adv., s. n.
10. [DTM] arioso (cuv. it.), stil* al muzicii vocale care caracterizează momentele dramatice din recitativul* de operă*, conferindu-le elocvență, cantabilitate și patetism printr-o desfășurare unitară, de suflu larg. Operele lui A. Scarlatti sau mai ales cantatele* și pasiunile* lui J.S. Bach oferă numeroase exemple ale acestei expresii, ce îmbină trăsăturile ariei* cu cele ale recitativului, după cum A. dolente din Sonata op. 109 pentru pian de Beethoven constituie o desăvârșită versiune instr. a stilului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL