1. [MDN '00] ARHIGEN s. n. tip deosebit de gen gramatical, dedus din genurile gramaticale clasice ale primului nivel de repartizare a acestora. (< arhi- + -gen2)
2. [DGSSL] ARHIGEN În gramatica românească, termen utilizat pentru caracterizarea genului* unor substantive defective*, care, în absența din paradigmă a unei forme de număr, nu satisfac decât unul dintre cele două contexte definitorii pentru stabilirea genului, pe cel nespecific, nepermițându-se, astfel, încadrarea lor neechivocă într-un gen. De ex., substantivele defective lapte, unt satisfac la singular contextul de masculin (acest lapte / unt gras), insuficient pentru a preciza dacă aparțin masculinului sau neutrului; substantivul icre, cu formă numai de plural, satisface contextul de feminin (aceste icre gustoase), insuficient pentru a preciza dacă aparține femininului sau neutrului. Vezi GEN. G.P.D.
3. [DTL] ARHIGEN s. n. (< arhi „foarte”, cf. fr. archi + gen, cf. lat. genus): tip deosebit de gen gramatical dedus din genurile gramaticale clasice ale primului nivel de repartizare a acestora (masculin, feminin și neutru). Pentru limba română au fost deduse două arhigenuri: a. admis de contextul acest (parte comună a masculinului și a neutrului) și reprezentat prin nume de inanimate din categoria singulare tantum, lipsite de plural – aur, mărar, pătrunjel, piper, sânge, unt etc. și a. admis de contextul aceste (parte comună a femininului și a neutrului) și reprezentat prin nume din categoria plurale tantum, lipsite de singular – icre, moaște, tărâțe etc. (v. și gen).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL