1. [DEX '09] ARGENTIT s. n. Minereu de argint care cristalizează în sistemul cubic sau rombic, în cristale cenușii. – Din fr. argentite.
2. [MDA2] argentit sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr argentite] Minereu de argint care cristalizează în sistemul rombic sau cubic, în cristale cenușii.
3. [DLRM] ARGENTIT s. n. Minereu de argint care cristalizează în sistemul cubic, în cristale cenușii. – Fr. argentite.
4. [DN] ARGENTIT s.n. (Geol.) Minereu constînd din sulfură naturală de argint care cristalizează în sistemul cubic în cristale cenușii; argirit. [Cf. fr. argentite, germ. Argentit].
5. [MDN '00] ARGENTIT s. n. argirit; argiroză (1). (< fr. argentite)
6. [DEX '09] ARGINTAT, -Ă, argintați, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de argint (1); argintuit. ♦ Fig. Cu luciu ca de argint (1). – V. arginta.
7. [MDA2] argențit, ~ă a vz argintat2
8. [MDA2] argintat1, ~ă a [At: PSALT., ap. HEM, 1623 / V: (rar) ~tit1, ~nțit1 / Pl: ~ați, ~e / E: arginta] 1 Acoperit cu un strat de argint (1) Si: (înv) argintuit1 (1). 2 Argintiu (1).
9. [MDA2] argintat2 sn [At: DA / V: (rar) ~tit2, ~nțit2 / E: arginta] (Rar) Argintare.
10. [MDA2] argintit2, ~ă a vz argintat2
11. [MDA2] argintit1 sn vz argintat1
12. [MDA2] argințit1 sn vz argintat2
13. [MDA2] argințit2, ~ă a vz argintat2
14. [CADE] ARGINTAT sbst. Faptul de a arginta.
15. [DLRLC] ARGINTAT, -Ă, argintați, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de argint, poleit, suflat cu argint. Căută cu mîna tremurătoare într-o chisea de Nürenberg, cu figuri albastre și argintate. DUMITRIU, B. F. 52. Vin crai cu argintate coifuri. GOGA, P. 10. ♦ Fig. Cu luciu de argint, argintiu. Veneau într-una Voci de motoare, Argintate cocoare. BENIUC, V. 123. Catarg și pînze argintate Abia ușor sînt legănate. MACEDONSKI, O. I 153.
16. [DLRM] ARGINTAT, -Ă, argintați, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de argint, poleit, suflat cu argint. ♦ Fig. Cu luciu ca de argint; argintiu. – V. arginta.
17. [Șăineanu, ed. VI] argintat a. poleit cu argint: frâie țintuite și argintate șele AL.
18. [DOOM 3] argentit s. n.
19. [DOOM 2] argentit s. n.
20. [DE] ARGENTÍT (< fr. {i}), s. n. Sulfură naturală de argint de culoare cenușiu-negricioasă, cu luciu metalic, întîlnită în zona de cimentație a zăcămintelor filoniene hidrotermale de galenă. Constituie principalul minereu de argint.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL