1. [DEX '09] ARETA, pers. 3 aretă, vb. I. Intranz. (Despre câini de vânătoare) A rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul. – Din fr. arrêter.
2. [MDA2] areta vi [At: ENC. VET. 803 / Pzi: 3 ~etă / E: fr arrêter] (D. câini de vânătoare) A se opri într-o poziție fixă, cu botul întins și cu una din labele dinainte ridicată, pândind vânatul Si: a aținti, a poanta.
3. [MDA2] arețar sm [At: HEM 1544 / V: (îrg) -iu / Pl: ~i / E: areți + -ar] (Ban; Trs) Păstor de areți (1).
4. [MDA2] arețariu sm vz arețar
5. [CADE] ❍AREȚAR sm. Băn. Trans. 🐑 Păstorul care păzește areții (HASD.).
6. [DLRM] AREȚAR, arețari, s. m. (Reg.) Păstor care păzește areții. – Din areți (pl. lui arete) + suf. -ar.
7. [MDN '00] ARETA vb. intr. a ponta3 (I). (< fr. arrêter)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL