1. [DEX '09] ARCUITURĂ, arcuituri, s. f. Parte a unui obiect (încovoiat) în formă de arc. [Pr.: -cu-i-] – Arcui + suf. -tură.
2. [MDA2] arcuitură sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: arcui + ~(i)tură] 1-4 Arcuire (1). 5 Parte arcuită (1) a unui obiect.
3. [DLRLC] ARCUITURĂ, arcuituri, s. f. (Rar) Încovoietură în formă de arc.
4. [DLRM] ARCUITURĂ, arcuituri, s. f. Parte a unui obiect încovoiat în formă de arc. – Din arcui + suf. -(i)tură.
5. [DOOM 3] arcuitură (desp. -cu-i-) s. f., g.-d. art. arcuiturii; pl. arcuituri
6. [DOOM 2] !arcuitură (-cu-i-) s. f., g.-d. art. arcuiturii; pl. arcuituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL