1. [DEX '09] ARCUIRE, arcuiri, s. f. Faptul de a (se) arcui; încovoiere elastică a unei piese lungi; (concr.) formă arcuită. – V. arcui.
2. [MDA2] arcuire sf [At: ARDELEANU, D. 43 / Pl: ~ri / E: arcui] 1 îndoire în formă de arc (1). 2 încovoiere. 3 (D. bârne, tavane etc.) Deformare. 4 (Ccr) Formă arcuită (1).
3. [DLRLC] ARCUIRE, arcuiri, s. f. Faptul de a (se) arcui; (concretizat) formă arcuită, arc. Numai ochii, căzuți în fundul a două gropi, sub arcuirea sprintenelor crescute, abia de se mișcau, privind la cei ce intrau în casă. ARDELEANU, D. 43.
4. [DLRM] ARCUIRE, arcuiri, s. f. Faptul de a (se) arcui; încovoiere elastică a unei piese lungi; (concr.) formă arcuită, arc.
5. [DEX '09] ARCUI, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. ♦ Tranz. Fig. A bate; a pedepsi. – Arc + suf. -ui.
6. [MDA2] arcui [At: POENARU, ap. DA / Pzi: ~esc / E: arc + -ui] 1-2 vtr A (se) îndoi în formă de arc (1). 3-4 vtr A (se) încovoia. 5 vr (Înv; d. bârne, tavane etc.) A se deforma la mijloc. 6 vt (Pfm; fig; rar) A bate. 7 vt (Pfm; fig; rar) A pedepsi.
7. [CADE] ARCUI (-uesc) I. vb. tr. A face, a îndoi în formă de arc. II. vb. refl. A se îndoi, a se încovoia ca un arc: Trotușul... se arcuește fugind (IRG.).
8. [CADE] ARCUIT adj. 1 p. ARCUI ¶ 2 În formă de arc: avea niște sprîncene bine ~e de pare că erau scrise (ISP.).
9. [DLRLC] ARCUI, arcuiesc, vb. IV. Refl. A se îndoi în formă de arc; a se încovoia. Îl văd deodată apărînd cu ochii scînteietori arcuindu-se la picioarele țîțacăi și frecîndu-se de rochia dumnisale de tafta. SADOVEANU, N. F. 34. Sprîncenele se lăsau în jos, arcuindu-se pe deasupra ochilor și subțiindu-se din ce în ce. SADOVEANU, O. VI 117. Șira spinării îi era mlădioasă încă pentru a se arcui. ANGHEL, PR. 52. ◊ Intranz. (Rar) Mîna dreaptă intra, se umplea în semănătoarea atîrnată de gît, brațul drept se întindea, arcuiri frumos, și din mînă picurau pe pămînt boabele de orz bălan, ca niște mărgele. SANDU-ALDEA, D. N. 287. ♦ Tranz. A construi în formă de arc. Pod alb ați arcuit peste abise, Podind și hăul dintre fapt și vise. TOMA, C. V. 362.
10. [DLRM] ARCUI, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. – Din arc.
11. [Scriban] arcuĭésc v. tr. Îndoĭ în formă de arc. V. refl. Rîu se arcuĭește, face coturĭ.
12. [DOOM 3] arcuire s. f., g.-d. art. arcuirii; pl. arcuiri
13. [DOOM 2] arcuire s. f., g.-d. art. arcuirii; pl. arcuiri
14. [DOOM 3] arcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arcuiesc, 3 sg. arcuiește, imperf. 1 arcuiam; conj. prez. 1 sg. să arcuiesc, 3 să arcuiască
15. [DOOM 2] arcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arcuiesc, imperf. 3 sg. arcuia; conj. prez. 3 să arcuiască
16. [IVO-III] arcuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp., -uii aor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL