1. [DEX '09] ARBIU, arbie, s. n. Vergea cu care în trecut se curăța sau se încărca pușca. – Din tc. harbi.
2. [MDA2] arbiu sn [At: POLIZU / V: -ir, arghir, alibiu2 / Pl: ~ie / E: tc harbi] (Înv) Vergeaua cu care se curăța sau se încărca pușca.
3. [CADE] ARBIU (pl. -bie) sn. ⚔️ Varga cu care se încarcă pușca, pistolul (🖼 173): se pune în țeavă un glonț și se împinge cu ~l pînă ajunge în capăt (ISP.) [tc. harbi].
4. [DEX '98] ARBIU, arbie, s. n. Vergea cu care în trecut se curăța sau se încărca pușca. – Din tc. harbi.
5. [DLRM] ARBIU, arbie, s. n. Vergea cu ajutorul căreia se încărca și se curăța altădată pușca. – Tc. harbi.
6. [Șăineanu, ed. VI] arbiu n. 1. vărguța cu care se încarcă un pistol sau o pușcă; 2. bățul ce se pune în țeava pușcociului (un joc de copii): se împinge cu arbiul ISP. [Turc. HARBI].
7. [Scriban] arbíŭ n., pl. urĭ și e (turc. harbi, bg. sîrb. arbiĭa). Munt. Mold. Rar azĭ. Huludeț (piston) de curățat țeava și de bătut încărcătura în puștile de sistema veche saŭ în pușcoace. V. vargă, vergea.
8. [MDA2] alibiu sn vz arbiu
9. [MDA2] arbir sn vz arbiu
10. [DOOM 3] arbiu (înv.) s. n., art. arbiul; pl. arbie
11. [DOOM 2] arbiu (înv.) s. n., art. arbiul; pl. arbie
12. [DER] arbiu (arbie), s. n. – (înv.) Vergea de curățat arme de foc. Tc. harbi (Șeineanu, II, 23; Lokotsch 823); cf. alb. harbi, bg., sb. arbija.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL