1. [MDA2] aramaic, ~ă sf, a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: sem aramaik] (Iuz) 1-2 Arameic (1-2).
2. [DN] ARAMAIC s.n. Idiom din familia limbilor semitice, în care sunt scrise o parte dintre cărțile de cult ale evreilor. [< sem. aramaik].
3. [MDN '00] aramaic, -ă adj. v. arameic.
4. [DEX '09] ARAMEIC, -Ă, arameici, -ce, adj. Care aparține limbilor semitice vorbite de arameeni (1), privitor la aceste limbi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de arameeni (1); arameeană. [Pr.: -me-ic. – Var.: aramaic, -ă adj.] – Cf. arameean.
5. [MDA2] arameic, ~ă sf, a [At: DEX2 / P: ~me-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: ns cf aramean] 1-2 (Limbă) care aparține limbilor semitice vorbite de arameeni (1).
6. [DEX '98] ARAMEIC, -Ă, arameici, -ce, adj. Care aparține limbilor semitice vorbite de arameeni (1), privitor la aceste limbi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de arameeni (1); arameană. [Pr.: -me-ic] – Cf. aramean.
7. [MDN '00] arameic/aramaic, -ă adj. (Despre idiomuri) Din familia limbilor semitice, în care sunt scrise cărți de cult ale evreilor; aramean. ◊ (s. f.) Limbă semitică, una dintre cele mai importante ale antichității. (după fr. araméen, sem. aramaik)
8. [DOOM 3] !aramaic (desp. -ma-ic) adj. m., pl. aramaici; f. aramaică, pl. aramaice
9. [DOOM 2] aramaic v. arameic
10. [DOOM 3] !aramaică (limbă) (desp. -ma-i-) s. f., g.-d. art. aramaicei
11. [DOOM 2] aramaică v. arameică
12. [DOOM 2] !arameic/aramaic (-me-ic/-ma-ic) adj. m., pl. arameici/ aramaici; f. arameică/aramaică, pl. arameice/aramaice
13. [DOOM 2] arameică/aramaică (limbă) (-me-i-/-ma-i-) s. f., g.-d. art. arameicei/aramaicei
14. [DTL] ARAMAICĂ s. f. (< sem. aramaik): idiom din familia limbilor semitice, în care a vorbit Isus Christos și în care sunt scrise o parte din cărțile de cult ale evreilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL