1. [DEX '09] APĂSĂTOR, -OARE, apăsători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care asuprește, oprimă; care copleșește, chinuiește. 2. S. n. (Tehn.) Călcător (III 1). – Apăsa + suf. -ător.
2. [MDA2] apăsător1 sn [At: REV. CRIT. IV, 336 / Pl: ~oare / E: apăsa + -(ă)tor] (Teh; reg) Instrument cu care se bate pământul, ca să se niveleze bine și să se bătătorească Si: (pop) berbece, mai2.
3. [MDA2] apăsător2, ~oare [At: I. NEGRUZZI, S. VI, 437 / V: (îrg) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: apăsa + -(ă)tor] 1 a Care apasă. 2 a (Fig) Care asuprește. 3 a Sever. 4-5 smf (Persoană) care asuprește Si: asupritor.
4. [CADE] APĂSĂTOR I. adj. 1 Care apasă ¶ 2 Fig. tristețea aceea adîncă, apăsătoare (VLAH.) ¶ 3 Fig. Supărător, aspru: apăsătoarele cuvinte ale părintelui său (CRG.) II. sm. Asupritor.
5. [DEX '98] APĂSĂTOR, -OARE, apăsători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care asuprește, oprimă. Care copleșește, chinuiește. 2. S. n. (Tehn.) Călcător (III 1). – Apăsa + suf. -ător.
6. [DLRLC] APĂSĂTOR, -OARE, apăsători, -oare, adj. 1. Copleșitor; greu de suportat, chinuitor. În fața frumosului... singurătatea devine apăsătoare. M. I. CARAGIALE, C. 36. ◊ Aspru, sever. Începe a plînge în inima sa, lovit fiind în adîncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui său. CREANGĂ, P. 189. 2. Care oprimă, împilează; asupritor. Revoluția din februarie 1917 a pus capăt tiraniei apăsătoare a țarilor.
7. [DLRM] APĂSĂTOR, -OARE, apăsători, -oare, adj. 1. Care copleșește; chinuitor. 2. Care oprimă; asupritor. – Din apăsa + suf. -(ă)tor.
8. [Șăineanu, ed. VI] apăsător a. și m. care apasă.
9. [Scriban] apăsătór, -oáre adj. Asupritor.
10. [MDA2] apăsătoriu, ~oare a vz apăsător
11. [DOOM 3] apăsător adj. m., pl. apăsători; f. sg. și pl. apăsătoare
12. [DOOM 2] apăsător adj. m., pl. apăsători; f. sg. și pl. apăsătoare
13. [Argou] apăsător, apăsători s. m. procuror
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL