1. [MDA2] apărământ sn [At: DOSOFTEI, ap. Ccr 664 / Pl: ~minte, -uri / E: apăra + -ământ] (Înv) Apărare.
2. [CADE] ❍APĂRĂMÎNT (pl. -minte) sn. Trans. = APĂRARE [apăra].
3. [Scriban] apărămînt n., pl. inte. Vechĭ. Apărare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL