1. [DEX '09] APARE vb. III v. apărea.
2. [DEX '09] APĂREA, apar, vb. II. Intranz. 1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. [Var.: apare vb. III] – Din lat. apparere (după părea).
3. [MDA2] apare sf [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1294 / Pl: ~pări / E: lat aqualis, -em] (Înv) Vas în care se ține apă.
4. [MDA2] apărea vi [At: ALECSANDRI, P. III, 3 / V: (nrc) apare / Pzi: apar / E: lat. appareo, -ere] 1 (Îoc dispărea) A deveni vizibil. 2 A se ivi brusc. 3 A lua naștere. 4 A părea. 5 A ieși în evidență. 6 (Spc; d. publicații) A ieși de sub tipar.
5. [MDA2] părea2 v vz apărea
6. [CADE] *APĂREA, *APARE (-ar) vb. intr. 1 A se arăta, a se ivi, a veni: oriunde mă duc, îmi apare în cale ¶ 2 A ieși la lumină, a se vedea: acum... ambițiunile mici apar mai mult la suprafață (I.-GH.) ¶ 3 A se arăta subt o anumită înfățișare: lucrurile acestea îmi apar ca o pedeapsă pentru păcatele trecute ¶ 4 spec. A ieși la lumină (despre ceva tipărit), a se publica: cartea n’a apărut încă [fr. apparaître, refăcut după părea].
7. [DEX '98] APĂREA, apar, vb. II. Intranz. 1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. [Var.: apare vb. III.] – Din lat. apparere (după părea).
8. [DLRLC] APĂREA, apar, vb. II. Intranz. (în opoziție cu dispărea) 1. A se oferi vederii, a se ivi, a se arăta. Pe botul gros al lui Colțun apărură picături mari de sînge. SADOVEANU, N. F. 34. Cazaci Dibaci... Dispar, Și iar Apar Pe stînci. MACEDONSKI, O. I 172. Iată că în sala mare Un străin deodat-apare, Tînăr, mîndru, nalt, frumos, ALECSANDRI, O. 130. ◊ A se dezvălui ca... În toate țările lumii comuniștii apar tot mai mult în fața maselor populare ca adevărați patrioți, ca singura speranță a patriei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 337, 1/1. ♦ (Rar) A părea. Dădaca îmi apărea oarecum comică. SADOVEANU, N. F. 133. 2. A lua naștere. A apărut și se dezvoltă o ordine socială nouă, socialistă, care se bazează pe muncă, pe libertatea și independența popoarelor, pe pace între popoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2614. 8. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. Poemul «Vladimir Ilici Lenin» [de Maiakovski], unul din cele mai iubite de cititori, a fost editat în 20 de limbi și a apărut în 35 de ediții. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714. – Variantă: (nerecomandabil) apare vb. III.
9. [DLRM] APĂREA, apar, vb. II. Intranz. 1. A se arăta, a se ivi; a lua naștere. ♦ A părea. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. – Lat. lit. apparere (după părea).
10. [DN] APĂREA vb. II. intr. 1. A se ivi, a lua naștere. ♦ A părea. 2. A ieși de sub tipar. [< lat. apparere, după părea].
11. [Șăineanu, ed. VI] apare v. a se arăta (pe neașteptate).
12. [Scriban] *2) apár, apărút, a apăreá v. intr. (lat. apparére. V. par 3). Mă arat: luna apare de după deal. Ĭes de supt tipar, îs publicat: a apărut o carte. Fig. Mă manifest: mila îĭ apare în toate acțiunile. – Fals va apáre îld. va apărea.
13. [DOOM 3] apărea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. apar, 2 sg. apari, 3 sg. apare, viit. 1 sg. voi apărea; conj. prez. 1 sg. să apar, 3 să apară; cond. prez. 1 sg. aș apărea; imper. 2 sg. afirm. apari, neg. nu apărea/(în tempo rapid) n-apărea; ger. apărând; part. apărut
14. [DOOM 2] apărea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. apar, 2 sg. apari, 1 pl. apărem, viit. 3 sg. va apărea; conj. prez. 3 să apară; cond. prez. 3 ar apărea; ger. apărând; part. apărut
15. [DMLR] apare (= apărea) vb. (folosit la inf., la ind. prez. pers. 1 și 2 pl. și imper. pers. 2 pl.)
16. [MDO] apărea (ind. prez. 1 pl. apărem, viitor va apărea)
17. [IVO-III] apar, apărea inf.
18. [DER] apărea (-ar, -rut), vb. – A se ivi, a se arăta; a lua naștere. Format pe baza lui părea, ca în modelul fr. apparaître față de paraître (sec. XIX); cf. sp. aparacer. Este frecventă tendința de a asimila vb. cu conj. III (a apare). Der. aparent, adj.; aparență, s. f.; apariție, s. f., toate din fr.
19. [DE] WHEN A TRUE GENIUS APPEARS IN THE WORLD, YOU MAY KNOW HIM BY THIS SIGN THAT THE DUNCES ARE IN ALL CONFEDERACY AGAINST HIM (engl.) când apare un adevărat geniu în lume, poți să-l recunoști după acest semn: toți ignoranții se unesc împotriva lui – J. Swift, „Thoughts on various subjects”.
20. [CECC] A apărea ca Minerva din capul lui lupiter – Legenda mitologică pretinde că Minerva, zeița înțelepciunii, a meșteșugarilor și a invențiilor, s-a născut din țeasta lui lupiter: matură, gata îmbrăcată în armură și cu lance. De aceea cînd vrem să arătăm că un curent literar, de pildă, a apărut ca ceva desăvîrșit oarecum de la bun început, spunem că a apărut întecmai ca Minerva din capul lui Iupiter. MIT.
21. [DLRLV] APARE s. f. (Mold.) Vas în care se ține apă. Veniș în Cana Galileei și-ai blagoslovit apările, și apa în vin ai premenit. DOSOFTEI, LITURGHIER. Etimologie: lat. aqualis.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL