1. [DEX '09] APTITUDINE, aptitudini, s. f. Însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei munci, a unei acțiuni; aplicație, înclinație, dar2. – Din lat. aptitudo, -inis, fr. aptitude.
2. [MDA2] aptitudine sf [At: MAIORESCU, D. II, 240 / Pl: ~ni / E: fr aptitude, lat aptitudo, -inis] Însușire individuală care determină obținerea de rezultate bune într-o anumită activitate Si: înclinație.
3. [CADE] *APTITUDINE sf. Însușire pentru a face ceva, destoinicie, aplecare firească pentru ceva: n’are de loc ~ la desenat; își da toată silința ca să-i desvolte aptitudinile (VLAH.) [lat. aptitudo, -inem].
4. [DLRLC] APTITUDINE, aptitudini, s. f. Dispoziție naturală, înclinare; posibilitate, pricepere de a face ceva.
5. [DLRM] APTITUDINE, aptitudini, s. f. Dispoziție naturală; înclinare; posibilitate, pricepere de a face ceva. – Fr. aptitude (lat. lit. aptitudo, -inis).
6. [DN] APTITUDINE s.f. Înclinare, dispoziție naturală; destoinicie, pricepere. [Cf. fr. aptitude].
7. [MDN '00] APTITUDINE s. f. înclinație, dispoziție naturală sau câștigată de a face unele lucruri; destoinicie. (< fr. aptitude, lat. aptitudo)
8. [Șăineanu, ed. VI] aptitudine f. dispozițiune naturală, capacitate.
9. [Scriban] *aptitúdine f. (mlat. aptitúdo, -údinis; fr. aptitude. V. atitudine). Calitatea de a fi apt din natură: aptitudine pentru știință.
10. [DOOM 3] aptitudine s. f., g.-d. art. aptitudinii; pl. aptitudini
11. [DOOM 2] aptitudine s. f., g.-d. art. aptitudinii; pl. aptitudini
12. [GTA] BREVET DE APTITUDINE ȘI LICENȚĂ document eliberat de autoritățile aeronautice ale unui stat care conferă și certifică o calificare a unei persoane ca personal navigant profesionist, particular sau sportiv. Valabilitatea licenței variază de la o țară la alta, în general acordându-se pe un an de zile.
13. [DE] LE GÉNIE N’EST AUTRE CHOSE QU’UNE GRANDE APTITUDE À LA PATIENCE (fr.) geniul nu este altceva decât o mare aptitudine pentru răbdare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL