1. [DEX '09] APROBATOR, -OARE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. – Din fr. approbateur, lat. approbator.
2. [MDA2] aprobator, ~oare [At: DA / V: -bă-, (reg) -bătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: aproba + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care aprobă (1). 3 a Aprobativ (1).
3. [CADE] *APROBATOR adj. Care aprobă [fr. < lat.].
4. [DLRLC] APROBATOR, -OARE, aprobatori, -oare, adj. Care aprobă, care arată sau dă aprobare. V. aprobativ. Surîs aprobator.
5. [DLRM] APROBATOR, -OARE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. – Fr. approbateur (lat. lit. approbator).
6. [DN] APROBATOR, -OARE adj. Aprobativ. [Cf. fr. approbateur, lat. approbator].
7. [MDN '00] APROBATOR, -OARE adj. aprobativ. (< fr. approbateur, lat. approbator)
8. [Șăineanu, ed. VI] aprobator m. cel ce aprobă.
9. [Scriban] *aprobatór, -oáre adj. (lat. approbátor). Care aprobă.
10. [MDA2] aprobător, ~oare smf, a vz aprobator
11. [MDA2] aprobătoriu, ~ie smf, a vz aprobator
12. [DOOM 3] aprobator (desp. a-pro-) adj. m., pl. aprobatori; f. sg. și pl. aprobatoare
13. [DOOM 2] aprobator (a-pro-) adj. m., pl. aprobatori; f. sg. și pl. aprobatoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL