1. [DEX '09] APROBATIV, -Ă, aprobativi, -e, adj. Care exprimă o aprobare, care aprobă; aprobator. – Din fr. approbatif, lat. approbativus.
2. [MDA2] aprobativ, ~ă [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr approbatif] 1-2 a Care arată sau implică o aprobare (1) Si: aprobator (2). 3 av În chip de aprobare (1).
3. [DLRLC] APROBATIV, -Ă, aprobativi, -e, adj. Care conține sau exprimă o aprobare. V. aprobator. Semn aprobativ.
4. [DLRM] APROBATIV, -Ă, aprobativi, -e, adj. Care conține sau exprimă o aprobare. – Fr. approbatif (lat. lit. approbativus).
5. [DN] APROBATIV, -Ă adj. Care exprimă o aprobare; aprobator. [Cf. fr. approbatif, lat. approbativus].
6. [MDN '00] APROBATIV, -Ă adj. care exprimă o aprobare; aprobator. (< fr. approbatif, lat. approbativus)
7. [Șăineanu, ed. VI] aprobativ a. care exprimă aprobare.
8. [Scriban] *aprobatív, -ă adj. (lat. approbativus). Care arată aprobarea: gest aprobativ. Adv. În mod aprobativ.
9. [DOOM 3] aprobativ (desp. a-pro-) adj. m., pl. aprobativi; f. aprobativă, pl. aprobative
10. [DOOM 2] aprobativ (a-pro-) adj. m., pl. aprobativi; f. aprobativă, pl. aprobative
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL