1. [DEX '09] APRECIERE, aprecieri, s. f. Acțiunea de a aprecia și rezultatul ei. ◊ Expr. A lăsa (ceva) la aprecierea cuiva = a lăsa pe cineva să chibzuiască și să hotărască singur (într-o problemă). [Pr.: -ci-e-] – V. aprecia.
2. [MDA2] apreciere sf [At: MAIORESCU, CR. I, 297 / V: (nob) ~ciare, (înv) ~eție~, ~ețiare / E: aprecia] 1 Prețuire. 2 Considerare. 3 Analiză. 4 Judecare. 5 Judecată. 6 Părere. 7 (Îe) A face ~ri A emite anumite păreri asupra unei valori.
3. [DLRLC] APRECIERE, aprecieri, s. f. Acțiunea de a aprecia și rezultatul ei. 1. Prețuire, stimă. Partidul și guvernul dau o înaltă apreciere muncii rodnice pe care o duc cu modestie și abnegație zecile de mii de învățători, răspîndiți pe tot întinsul țării noastre. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 605. 2. Părere exprimată asupra valorii sau calității unei persoane sau a unui lucru; considerare, judecată, analiză. Probabil că lui îi era indiferentă aprecierea mea. SADOVEANU, N. F. 54. Vă mai trimit o poezie, pe care o supun aprecierii d-voastră. VLAHUȚĂ, O. A. 431. Natura psihică a lui Eminescu a dat prilej multor aprecieri greșite asupra poetului. IONESCU-RION, C. 65. ◊ Expr. A face aprecieri = a formula, a emite anumite păreri asupra valorilor sau calităților unei persoane sau ale unui lucru. Nu știu ce aprecieri a făcut și despre ce aprecieri a putut vorbi Cîrloman. SADOVEANU, N. F. 158. A lăsa (ceva) la aprecierea cuiva = a supune (ceva) părerii, judecății sau opiniei cuiva. Las la aprecierea d-voastră faptele acestui om. – Pronunțat: -ci-e-.
4. [DLRM] APRECIERE, aprecieri, s. f. Acțiunea de a aprecia și rezultatul ei; prețuire, stimă; considerare, judecată, analiză. ◊ Expr. A lăsa (ceva) la aprecierea cuiva = a supune (ceva) judecății sau opiniei cuiva. [Pr.: -ci-e-].
5. [DN] APRECIERE s.f. Prețuire, stimă; considerare, judecată, analiză; apreciație. ◊ A lăsa la aprecierea cuiva = a supune (ceva) judecății sau opiniei cuiva. [Var. apreciare s.f. / < aprecia].
6. [MDN '00] APRECIERE s. f. acțiunea de a aprecia; prețuire, stimă; considerare, judecată, analiză. (< aprecia)
7. [MDA2] apreciare sf vz apreciere
8. [MDA2] aprețiare sf vz apreciere
9. [MDA2] aprețiere sf vz apreciere
10. [CADE] *APRECIARE, *APRECIERE sf. 1 Faptul de a aprecia ¶ 2 Părere, judecată asupra cuiva, asupra unui lucru: depinde de suverana apreciere a tribunalului (BR.-VN.).
11. [CADE] *APRECIAȚIUNE, *APRECIAȚIE sf. = APRECIARE [fr.].
12. [DN] APRECIARE s.f. v. apreciere.
13. [Șăineanu, ed. VI] aprețiare f. judecată, părere.
14. [DOOM 3] apreciere (desp. a-pre-ci-e-) s. f., g.-d. art. aprecierii; pl. aprecieri
15. [DOOM 2] apreciere (a-pre-ci-e-) s. f., g.-d. art. aprecierii; pl. aprecieri
16. [IVO-III] apreciez, -ciam 1 imp., -ciere inf. s., -ciind ger.
17. [DERC] APRECIERE A face aprecieri = A formula, a emite anumite păreri asupra valorilor sau calităților unei persoane sau ale unui lucru: Nu știu ce aprecieri a făcut și despre ce aprecieri a putut vorbi Cârloman. (MIHAIL SADOVEANU) A lăsa (ceva) la aprecierea cuiva = A supune (ceva) părerii, judecății sau opiniei cuiva: [...] cât despre loc, pe care el i-l lăsase asemeni la apreciere, ea nu avea nicio obiecție de făcut asupra grădinii în care se întâlniseră acum trei ani. (GIB I. MIHĂESCU) La la aprecierea d-voastră faptele acestui om.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL