1. [DEX '09] APLICARE, aplicări, s. f. Acțiunea de a aplica și rezultatul ei. – V. aplica.
2. [MDA2] aplicare sf [At: (a. 1855) URICARIUL IV, 430/11 / Pl: ~cări / E: aplica] 1 Punere a unui lucru peste altul (pentru a-l fixa sau pentru a lăsa o întipărire) Si: aplicat1. 2 Punere în practică Si: aplicat1. 3 Raportare la ceva Si: aplicat1.
3. [CADE] *APLICARE sf. 1 Faptul de a (se) aplica ¶ 2 Întrebuințare: e un lucru ce nu-și poate găsi ~.
4. [DLRLC] APLICARE, aplicări, s. f. Acțiunea de a (s e) aplica și rezultatul ei. 1. (Adesea în construcție cu verbul «a pune») Punere în practică, realizare concretă; folosire. Punerea în aplicare a propunerilor Partidului Comunist Romîn pentru îmbunătățirea situației economice a țării ne-a adus o serie de succese serioase atît în domeniul industrial cît și în domeniul financiar. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 145. La Bălcescu problemele filozofice nu pot fi desprinse de aplicarea lor concretă la anumite probleme. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 5, 5/5. Am avut ocaziunea de apune în aplicare învățăturile și povețile ce se găsesc în cartea ta. ODOBESCU, S. I 42. 2. Punere a unui lucru peste altul (pentru a-l fixa sau pentru a lăsa o întipărire). 3. Fig. (Învechit) Aptitudine, talent, aplicație (3). Aplicarea îmi lipsește și n-am darul însemnat A strica și a preface cîte sînt de îndreptat. ALEXANDRESCU, P. 49.
5. [DLRM] APLICARE, aplicări, s. f. Acțiunea de a (se) aplica și rezultatul ei. ♦ Fig. Aptitudine, talent.
6. [DN] APLICARE s.f. Acțiunea de a (se) aplica și rezultatul ei; aplicație. ♦ (Fig.) Aptitudine, înclinație; talent. [< aplica].
7. [DEX '09] APLICA, aplic, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament. ◊ Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A administra (un tratament medical). 4. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare.
8. [MDA2] aplica [At: NEGRUZZI, S. I, 72 / Pzi: aplic / E: fr sappliquer lat applicare] 1-6 vtr A pune ceva pe (sau peste) un lucru, astfel încât să se prindă (să se lipească de el sau să se întipărească pe el). 7 vt (Pex) A da. 8 vt (Fam; după fr) A da o palmă, o lovitură. 9 vt A supune la un tratament. 10-17 vtr A pune o știință (o artă, o inovație, o îndeletnicire omenească) în serviciul alteia. 18 A pune în practică. 19 A întrebuința. 20-23 vtr A raporta (o maximă, un proverb, un principiu general) la un caz dat. 24-25 vtr (Frm; înv) A (se) deda (la ceva). 26 vt A studia (ceva) cu sârguință. 27-28 vtr (Trs) A da la o meserie. 29-30 vr A se apuca (de o îndeletnicire).
9. [CADE] *APLICA (-ic) I. vb. tr. 1 A adăuga un lucru la altul, a pune un lucru peste altul în așa fel încît să se potrivească bine, să se lipească: trebuia să aplici mai bine coloarea pe pînză ¶ 2 A pune: i-am aplicat ventuze ¶ 3 A da: i-am aplicat leacul; Fig. familiar: l-am aplicat o palmă ¶ 4 A întrebuința: trebue să aplicăm alt procedeu ¶ 5 A îndrepta ceva într’o anumită direcțiune: fie-care-și aplică aptitudinile la ce se potrivește mai bine cu firea lui. II. vb. refl. A-și fixa ocupațiunea într’o anumită direcțiune, a-și alege o anumită îndeletnicire: mă voiu ~ la științele naturale [fr. < lat.].
10. [CADE] *APLICAȚIUNE, *APLICAȚIE sf. 1 = APLICARE ¶ 2 Sîrguință: lucrează cu multă ~ ¶ 3 🖋 Școală de ~, școală unde cineva se pregătește, face practică în vederea unei specialități, unei meserii, ținînd lecțiuni pentru a căpăta această deprindere ¶ 4 Broderie sau dantelă ale cărei flori făcute deosebit sînt cusute pe fondul stofei [fr. < lat.].
11. [DEX '98] APLICA, aplic, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament. ◊ Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare.
12. [DLRLC] APLICA, aplic, vb. I. 1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru, făcîndu-l să adere, să se prindă, să se lipească, să se întipărească. A aplica un strat de vopsea pe perete. I-a aplicat un plasture. 2. Tranz. (Complementul este un abstract) A pune în practică, a întrebuința, a folosi. A aplica o teorie. A aplica o lege. ♦ (Cu privire la un tratament) A face, a administra. Aplică bolnavului un tratament balneologic. ◊ Expr. (Învechit) A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi (pe cineva) cu bătaia. Tata nu ar fi fost în stare să-mi aplice... o corecție bine meritată. SADOVEANU, N. F. 129. 3. Tranz. (Complementul exprimă un principiu general) A raporta la ceva, a potrivi cu un caz dat sau particular. (Refl. impers.) Era din soiul acel amfibiu... căruia se poate aplica proverbul moldovenesc: «nici cîne, nici ogar». NEGRUZZI, S. I 72. 4. Refl. (Franțuzism) A se dedica, a se consacra. Învățătura la care mai mult se aplică... fu algebra. NEGRUZZI, S. II 152.
13. [DLRM] APLICA, aplic, vb. I. 1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru, făcîndu-l să adere, să se prindă, să se întipărească. 2. Tranz. A pune în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica o teorie. A aplica un tratament. ◊ Expr. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. Tranz. A raporta un principiu general la ceva, a potrivi cu un caz dat sau particular. 4. Refl. (Franțuzism) A se dedica, a se consacra. – Fr. appliquer (lat. lit. applicare).
14. [DN] APLICA vb. I. 1. tr. A face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. tr. A pune în practică; a folosi. ♦ A face, a administra (un tratament medical). 3. tr. A raporta un principiu general la ceva, a compara cu ceva. 4. refl. (Rar) A se dedica, a se consacra. [P.i. aplic. / < fr. appliquer, cf. it. applicare < lat. applicare].
15. [MDN '00] APLICA vb. I. tr. 1. a face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. a pune în practică. ◊ a administra (un tratament medical). 3. a raporta un principiu general la ceva. II. refl. (rar) a se dedica, a se consacra. (< fr. appliquer, lat. applicare)
16. [Șăineanu, ed. VI] aplicà v. a pune un lucru peste altul; 2. a pune în practică, a întrebuința: a aplica o lege; 3. a pune o știință în serviciul alteia: a aplica geografiei astronomia; 4. a se deda: se aplică medicinei.
17. [Scriban] *aplíc, a -á v. tr. (lat. ápplico, -áre; fr. appliquer. V. aplec). Pun, potrivesc, adaug, lipesc: a aplica uneĭ haĭne o căptușeală, unuĭ zid tencuĭală, un afipt pe zid. Pun: a aplica cuĭva o cataplazmă. Daŭ: a aplica cuĭva un remediŭ, (fig.) o palmă. Întrebuințez: a aplica o procedură. Îndrept: a-țĭ aplica spiritu la studiu naturiĭ. Pun o știință în serviciu alteĭa: a aplica geometriiĭ algebra. V. refl. Mă dedaŭ: a te aplica la o știință, uneĭ științe.
18. [Scriban] *aplicațiúne f. (lat. applicátio, -ónis). Acțiunea de a aplica. Fig. Atențiune continuă: aplicațiune la studiŭ. Adaptarea uneĭ maxime, a unuĭ precept: aplicațiunea unuĭ principiŭ. Școală de aplicațiune, alăturată pe lîngă alta (militară saŭ pedagogică) p. completarea instrucțiuniĭ profesionale. – Și -áție și -áre.
19. [DOOM 3] aplicare (desp. a-pli-) s. f., g.-d. art. aplicării; pl. aplicări
20. [DOOM 2] aplicare (a-pli-) s. f., g.-d. art. aplicării; pl. aplicări
21. [DOOM 3] aplica (a ~) (desp. a-pli-) vb., ind. prez. 1 sg. aplic, 2 sg. aplici, 3 aplică; conj. prez. 1 sg. să aplic, 3 să aplice
22. [DOOM 2] aplica (a ~) (a-pli-) vb., ind. prez. 3 aplică
23. [IVO-III] aplic (aplic un procedeu).
24. [Argou] aplica, aplic v. i. a participa la un concurs organizat pentru acordarea unei burse sau ocuparea unui post vacant
25. [DERC] APLICARE A pune în aplicare = A folosi, a întrebuința: Am avut ocaziunea de a pune în aplicare învățăturile și povețile ce se găsesc în cartea ta. (AL. ODOBESCU)
26. [DERC] APLICA A aplica (sau a suferi) rigorile legii = A pedepsi (sau a fi pedepsit) potrivit legii: Prins asupra faptului, a fost judecat în regim de urgență, suferind neîntârziat rigorile legii. (GALA GALACTION) A aplica o corecție cuiva = A pedepsi cu bătaia (pe cineva): Tata nu ar fi fost în stare să-mi aplice… o corecție binemeritată. (MIHAIL SADOVEANU)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL