1. [MDA2] aplecăciune sf [At: ȚICHINDEAL, ap. HEM 1322 / Pl: ~ni / E: apleca + -(ă)ciune] (Înv) 1 Aplecare (3). 2 Plecăciune.
2. [CADE] ‡APLECĂCIUNE sf. Aplecare, înclinare, gust pentru ceva: sînt oameni... spornici și au tot feliul de aplecăciuni (ȚICH.) [apleca].
3. [DLRM] APLECĂCIUNE s. f. (Înv.) Aplecare. – Din apleca + suf.-(ă)ciune.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL