1. [DEX '09] APLAUDAC, aplaudaci, s. m. (Fam.; peior.) 1. Persoană care aplaudă în special pe cei ce dețin puterea. 2. Persoană conformistă, obedientă. – Aplauda + suf. -ac.
2. [DCR2] aplaudac s. m. (peior.) ♦ 1. Persoană care are menirea să aplaude (de obicei pe cei ce dețin puterea) ◊ „Peste tot echipa de aplaudaci (1520) a fost prezentă.” R.l. 6 VI 91 p. 2. ◊ „Îl urăsc din suflet [pe Emil Constantinescu] activiștii pentru că-i jurist, geolog și universitar – deci însumează mai mulți ani de școală decât întregul Comitet Central (fie-i detenția ușoară!). Stârnește urticarie aplaudacilor cu vechime [...] care urăsc tot ce nu le seamănă [...]” R.l. 24 IX 92 p. 1. ♦ 2. Conformist ◊ „Atât de mulți aplaudaci se dau disidenți.” Cuvântul 34/92 p. 5 (din aplauda + -ac; R. Zafiu în Luc. 12/93)
3. [DOOM 3] aplaudac (fam.) (desp. a-pla-u-) s. m., pl. aplaudaci
4. [DOOM 2] aplaudac (fam.) (a-pla-u-) s. m., pl. aplaudaci
5. [Argou] aplaudac, aplaudaci, s. m. lingușitor, persoană care aprobă fără discernământ tot ceea ce vine din partea autorităților
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL