1. [DEX '09] APARENȚĂ, aparențe, s. f. Înfățișare exterioară (și adesea neconformă cu realitatea) a cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adv. În aparență = după exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparențele = a reuși să dea unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă o realitate neplăcută. – Din fr. apparence, lat. apparentia.
2. [MDA2] aparență sf [At: VARLAAM, C. II, 58 / V: (înv) ~rință / Pl: ~țe / E: fr apparence] 1-2 Fel în care cineva sau ceva se arată în exterior sau pe dinafară Si: înfățișare, față. 3 (Îe) A salva ~țele A nu lăsa să se (între)vadă nimic, din cele ce ar putea dezvălui un rău. 4 Înfățișare înșelătoare, care ascunde adevărata natură (a lucrurilor sau a persoanelor). 5 (Îlav) În ~ Pe cât pare la prima vedere, la o cercetare superficială.
3. [CADE] *APARENȚĂ (pl. -ențe) sf. 1 Felul de a fi al unui lucru, al cuiva, înfățișare: o damă în vîrstă bine îmbrăcată, de o ~ respectabilă (I.-GH.) ¶ 2 spec. înfățișare înșelătoare: nu trebue să judeci pe cineva după ~ (sau după aparențe) ¶ 3 A salva aparențele, a căuta să ascunză prin fel de fel de mijloace, prin tertipuri, ceva neplăcut, rău, spre a nu da lumii vre-o pricină de vorbă ¶ 4 În ~, după înfățișare, după cum se arată, după cum se pare: în ~ ai crede că este omul cel mai bun [fr.].
4. [DLRLC] APARENȚĂ, aparențe, s. f. Manifestarea esenței obiectelor și a fenomenelor în caracterele accesibile în mod nemijlocit percepției senzoriale; partea exterioară, vizibilă, a unui lucru, a unei ființe sau a unui fenomen; înfățișare, față. Aparențele înșală adeseori. ◊ Loc. adv. În aparență = judecînd după exterior. ◊ Expr. A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă un rău lăuntric. Deși era mîniat pe el, îi zîmbea, căutînd să salveze aparențele.
5. [DLRM] APARENȚĂ, aparențe, s. f. Înfățișare exterioară, vizibilă și adeseori înșelătoare a unui lucru, a unei ființe sau a unui fenomen. ◊ Loc. adv. În aparență = judecînd după exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă un rău lăuntric. – Fr. apparence (lat. lit. apparentia).
6. [DN] APARENȚĂ s.f. Ceea ce pare pe din afară; înfățișare, manifestare exterioară evidentă a lucrurilor. ◊ În aparență = judecînd după exterior; a salva aparențele = a da (unui lucru, unei situații) o înfățișare care să ascundă o defecțiune internă. [Var. (înv.) aparință s.f. / cf. fr. apparence, it. apparenza, lat. t. apparentia].
7. [MDN '00] APARENȚĂ s. f. înfățișare, manifestare exterioară evidentă, uneori înșelătoare. ♦ în ~ = la prima vedere. (< fr. apparence, lat. apparentia)
8. [Șăineanu, ed. VI] aparență f. ceea ce-i aparent: aparențele sunt înșelătoare; în aparență, judecând după exterior.
9. [Scriban] *aparénță f., pl. e (lat. apparentia, fr. apparence). Înfățișare, calitatea de a fi aparent (distins): om cu aparență, om fără aparență. Înfățișare falsă, părere, irealitate: toate acestea-s numaĭ aparențe. A salva aparențele, a acoperi față de lume ceĭa ce nu vreĭ să apară. În aparență, după cum se pare, după înfățișare: lucru ușor în aparență, dar greŭ în realitate.
10. [MDA2] aparință sf vz aparență
11. [DN] APARINȚĂ s.f. v. aparență.
12. [DOOM 3] aparență s. f., g.-d. art. aparenței; pl. aparențe
13. [DOOM 2] aparență s. f., g.-d. art. aparenței; pl. aparențe
14. [DE] DECIPIMUR SPECIE RECTI (lat.) aparența frumoasă înșală – Horațiu, „Ars poetica”, 25.
15. [DERC] APARENȚĂ A salva aparențele = A reuși să dea unei situații, unui fapt etc. o înfățișare care să ascundă un rău lăuntric:Cultura trage totul în sus, salvează − cu grație − aparențele. Expresia asta − „a salva aparențele” − a apărut în literatura platoniciană cu sensul de „a găsi justificarea aparențelor.” (ANDREI PLEȘU) Madeleine ce anume ascundea... dacă ascundea ceva, în afara acelor lucruri pe care era de datoria „unei femei frumoase” să le ascundă pentru a salva aparențele? (NICOLAE BREBAN) Are părul tuns periuță, este îmbrăcată și tratată ca un băiat, iar acest rol trebuie să-l joace pentru ca familia să salveze aparențele. (www.historia.ro/)
16. [DERC] APARENȚĂ A salva aparențele = A da (unui lucru, unei situații) o înfățișare care să ascundă o realiate neplăcută, un rău lăuntric: Astfel cel puțin aparențele prieteniei fiind salvate, popa nu va putea face nimic pe față și toate se vor întoarce în bine… (LIVIU REBREANU)
17. [CECC] II ne faut point juger des gens sur l’apparence (fr. „Nu trebuie să judeci oamenii după aparență”) – așa începe fabula Țăranul de la Dunăre de La Fontaine (cartea XI, fab. 7). E vorba de un om simplu, de pe malul Dunării, un om cu înfățișare sălbatică de urs. Revoltat impotriva cotropitorilor romani care au ocupat și prădat plaiurile germanice, el rostește un discurs furibund, demn de un mare orator. Cine ar fi putut bănui că într-un asemenea țăran incult se ascunde atîta elocință, atîta bun simț, în stare să ofere un model de cuvîntare? Concluzia: aparențele sînt înșelătoare, să nu judecăm omul după aspectul său exterior. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL