1. [DEX '09] ANTROPONIM, antroponime, s. n. 1. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă); antroponimic. 2. Toponim provenit dintr-un nume de persoană. – Din fr. anthroponyme.
2. [DN] ANTROPONIM s.n. Antroponimic. [Cf. fr. anthroponyme].
3. [MDN '00] ANTROPONIM s. n. nume de persoană; antroponimic. (< fr. anthroponyme)
4. [DOOM 3] antroponim (desp. -tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponime
5. [DOOM 2] *antroponim (-tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponime
6. [DGSSL] ANTROPONIM Nume propriu de ființă umană, care poate fi prenume, patronim* sau poreclă. Fiecare persoană are unul sau mai multe prenume alese de părinți (sau de alte rude) și un patronim bazat pe filiația indivizilor; sistemul antroponimelor românești este cu precădere bipartit (deși a suferit diverse influențe sau mode, mai ales în ce privește prenumele). Multe dintre prenume, cu mici variații fonetice, au un caracter general european: Maria, Elena; Ion, Gheorghe ș.a. Alte patronime provin din prenume, mai ales într-o perioadă mai veche a românei, când s-a spus: Ion, fiul lui Gheorghe, Ion al Iui Gheorghe și apoi Ion Gheorghe. Pentru patronimele frecvente în română se folosesc determinanți (mulți proveniți din toponime*): Dumitrescu-Iași, Ionescu-Sisești sau Popescu-Negură, Popescu-Județ. Numeroase patronime frecvente se formează cu sufixe* specifice românei, cum ar fi -escu (frecvent mai ales în Muntenia): Ștefănescu, Constantinescu, Manolescu, Iliescu sau Golescu, Bălcescu; -eanu: Munteanu, Moldoveanu, Ardeleanu, Craioveanu, Prahoveanu; -ete: Scorobete, Ionete (frecvent mai ales în Oltenia); -oi(u): Dobroiu, Rădoi. Antroponimele românești sunt de diverse origini: latină (Cornel(iu), Iulia, Livia, Sever)-, slavă (Bogdan, Mircea, Vlad), greacă (Cantacuzino, Ruset (= Rosetti), Temistocle); de diverse origini (Napoleon). Unele antroponime (mai ales când au fost inițial porecle) provin din cuvinte ale lexicului curent (nume de animale) Gâscă, Cocoș, Vrabie, Lup ș.a.; denumiri de particularități fizice sau psihice (Orbu, Șchiopu, Priceputu, Rău). A.B.V.
7. [DTL] ANTROPONIM s. n. (cf. fr. anthroponyme): v. antroponimic.
8. [DETS] ANTROP-, v. ANTROPO-. □ ~onim (v. -onim), s. n., nume de persoană; ~onimie (v. -onimie), s. f., ramură a lingvisticii care studiază numele de persoană.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL