1. [DEX '09] ANTEPENULTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care se află înainte de penultimul. – Din fr. antépénultième, lat. antepaenultimus.
2. [MDA2] antepenultim, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr antépenultième, lat antepaenultimus] Înainte de penultimul.
3. [CADE] *ANTEPENULTIM I. adj. 📖 Care se găsește în al treilea loc începînd numărarea de la sfîrșit: -tă- este silaba ~ă a cuvîntuIui „luptătorul”. II. *ANTEPENULTIMĂ (pl. -ime) sf. 📖 A treia silabă a unui cuvînt începînd numărarea de la sfîrșit [lat.].
4. [DEX '98] ANTEPENULTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care ocupă locul al treilea, socotind de la ultimul; înainte de penultimul. – Din fr. antépénultième, lat. antepaenultimus.
5. [DLRLC] ANTEPENULTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care ocupă locul al treilea, socotind de la ultimul; înainte de penultimul. Silabă antepenultimă.
6. [DLRM] ANTEPENULTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care ocupă locul al treilea, socotind de la ultimul. – Fr. antépénultième (lat. lit. antepaenultimus).
7. [DN] ANTEPENULTIM, -Ă adj. Care este pe locul al treilea de la sfîrșit; înainte de penultimul. [< lat. antepaenultimus].
8. [MDN '00] ANTEPENULTIM, -Ă adj. pe locul al treilea de la sfârșit, înainte de penultimul. (< lat. antepaenultimus)
9. [Șăineanu, ed. VI] antepenultim a. înainte de penultim; antepenultima, silaba care precede penultima unei vorbe.
10. [Scriban] *antepenúltim, -ă adj. (lat. antepaenultimus). Al treilea din urmă: prin e antepenultima silabă a cuvîntuluĭ a-prin-de-re. S. f., pl. e. Silaba a treĭa din urmă.
11. [DOOM 3] antepenultim (desp. -pe-nul-/-pen-ul-) adj. m., pl. antepenultimi; f. antepenultimă, pl. antepenultime
12. [DOOM 2] !antepenultim (-pe-nul-/-pen-ul-) adj. m., pl. antepenultimi; f. antepenultimă, pl. antepenultime
13. [MDO] antepenultim
14. [IVO-III] antepenultim.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL