1. [DEX '09] ANISON s. m. v. anason.
2. [MDA2] anison sm vz anason
3. [CADE] ANISON sbst. Mold. 🌿 = ANASON [ngr. άνισον].
4. [DLRLC] ANISON S. m. v. anason.
5. [Șăineanu, ed. VI] anison m. Mold. V. anason.
6. [Scriban] anisón m. ca plantă și n., pl. oane saŭ urĭ ca marfă (ngr. și vgr. ánison, turc. anisun și pop. anasun, de unde ĭar vine ngr. anasoní; lat. anisum, fr. anis). O plantă umbeliferă cu semințe aromatice (pimpinella anisum). S. n. Rachiŭ anisonat. – În Munt. anason. V. chimen dulce.
7. [DEX '09] ANASON s. m. Plantă erbacee aromatică cu flori mici și albe, cultivată pentru uleiul eteric și substanțele grase care se extrag din semințe, cu diverse întrebuințări în industria alimentară și cea farmaceutică (Pimpinella anisum). ♦ Băutură alcoolică preparată din fructele acestei plante. [Var.: anison s. m.] – Din tc. anason.
8. [MDA2] anason sm [At: ECONOMIA, 124 / V: (după ngr) anis-, (după lat) anis, (după mg) anis, aniș, (Mol) anos, hanos / E: tc anason, ngr ἄνισον, cf anason-rakisy] 1 (Bot) Plantă erbacee aromatică originară din Orient, din familia umbeliferelor, cu flori mici albe, care crește prin iulie-august; fructele ei se întrebuințează drept condiment și la prepararea unor rachiuri (Pimpinella anisum) Si: anason-românesc, (Trs) bădean. 2 (Bot) Molură. 3 Rachiu de anason. 4 (Îc) -franțuzesc Anason stelat. 5 (Îc) -mare Molură. 6 (Îc) -nemțesc Molură. 7 (Îc) -românesc Anason (1). 8 (Îc) -stelat Mic arbust din familia magnoliaceelor (originar din China și Japonia), cu frunze persistente, prevăzute cu punctuații semitransparente, aromatice, cu flori galben-verzui, hermafrodite și fructe în formă de stea; răspândește un miros aromatic plăcut (Illicium anisatum) Si: ~ franțuzesc. 9 (Îae) Fructul arbustului.
9. [MDA2] hanos sm vz anason
10. [CADE] ANASON sm. 🌿 1 Plantă din familia umbeliferelor cu tulpina cilindrică, păroasă, cu flori albe, în umbele; fructul ei e un grăunte ovoid păros de culoare cenușie-verzuie (Pimpinella anisum); e numită și „anason romînesc” (🖼 116) ¶ 2 Sămînța acestei plante, întrebuințată la bucătărie și în medicină pentru proprietățile ei aromatice și stimulente ¶ 3 = MOLURĂ ¶ 4 ANASON-MARE = MOLURĂ ¶ 5 ~ FRANȚUZESC sau ~ STELAT plantă cu flori galbene-verzui și cu fructul compus din opt folicule dispuse în formă de stea; toate părțile acestui arbust răspîndesc un miros aromatic plăcut; crește cu deosebire în China și Japonia, se cultivă însă și în sudul Europei; se întrebuințează la dresul mîncărilor și la fabricarea de licheruri, precum și în medicină (Illicium anisatum) (🖼 117) ¶ 6 🍸 (Rachiu de) ~, rachiu făcut cu anason [tc. < gr.].
11. [DEX '98] ANASON s. m. Plantă erbacee aromatică cu flori mici și albe, cultivată pentru uleiul eteric și substanțele grase care se extrag din fructe cu diverse întrebuințări în industria alimentară și cea farmaceutică (Pimpinella anisum). ♦ Băutură alcoolică preparată din fructele acestei plante. [Var.: anison s. m.] – Din tc. anason.
12. [DLRLC] ANASON s. m. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori mici și albe și cu fructe ovoidale, păroase, întrebuințate drept condiment în cofetărie sau la prepararea unor rachiuri și a unor ceaiuri medicinale (Pimpinella anisum). Mihnea... gusta... rachiurile de sacîz și de anason. ODOBESCU, S. I 84. ♦ Băutură făcută din fructele plantei descrise mai sus. Anason de Chio. – Variantă: anison s. m.
13. [DLRM] ANASON s. m. Plantă erbacee aromatică cu flori mici și albe, ale cărei fructe ovoidale au diverse întrebuințări în industria alimentară (Pimpinella anisum). ♦ Băutură preparată din fructele acestei plante. [Var.: anison s. m.] – Tc. anason.
14. [Șăineanu, ed. VI] anason n. 1. plantă aromatică, întrebuințată ca condiment și la fabricarea licherurilor fine (Anisum); 2. rachiu din anason: sticlă cu anason de Hio FIL. [Turc. ANASON, de unde și forma moldovenească anison].
15. [Șăineanu, ed. VI] hanos m. Mold. V. anason. [Ung. ANIS].
16. [Scriban] anasón, V. anison.
17. [DOOM 3] anason s. m.
18. [DOOM 2] anason s. m.
19. [MDO] anason
20. [IVO-III] anason.
21. [DER] anason, s. m. – Plantă erbacee aromatică. Tc. anason, din gr. ἄνιρον (Roesler 564; Șeineanu, II, 20); cf. bg., sb. anason.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL