1. [DEX '09] ANINIȘ s. n. v. ariniș.
2. [MDA2] aniniș sn vz ariniș
3. [CADE] ANINIȘ (pl. -ișuri) sn. 🌳 Loc unde cresc anini, pădure de anini.
4. [Scriban] aniníș n., pl. urĭ. Loc cu aninĭ, pădure de aninĭ. – Și ariniș.
5. [DEX '09] ARINIȘ, arinișuri, s. n. Ariniște. [Var.: aniniș s. n.] – Arin + suf. -iș.
6. [MDA2] ariniș1 sn [At: (a. 1646) DOC., ap. HEM 1214 / V: ani~ / Pl: ~uri / E: arin + -iș] (Mun) Ariniște.
7. [CADE] ARINIȘ (pl. -șuri) sn. Loc acoperit cu nisip, pustiu: l-am urmat în ~urile Egiptului (NEGR.) [arină].
8. [DLRLC] ARINIȘ, arinișuri, s. n. (Munt.) Ariniște. – Variantă: aniniș s. n.
9. [DLRM] ARINIȘ1, arinișuri, s. n. (Reg.) Ariniște. [Var.: aniniș s. n.] – Din arin + suf. -iș.
10. [Scriban] ariníș n. V. aniniș.
11. [DOOM 3] ariniș s. n., pl. arinișuri
12. [DOOM 2] ariniș s. n., pl. arinișuri
13. [DRAM 2021] ariniș¹, arinișuri, s.n. Pădurice de arini; ariniște. ■ (top.) Ariniș, loc. în Țara Codrului; Ariniș, loc. în Maram. din dreapta Tisei. – Din arin + suf. -iș (DEX, MDA).
14. [DRAM 2015] ariniș1, arinișuri, s.n. – Pădurice de arini; ariniște. ♦ (top.) Ariniș, localitate în Țara Codrului; Ariniș, localitate în Maramureșul din dreapta Tisei (Fipilașcu, 1940). – Din arin (< lat. *alninus din alnus „anin”; cf. scrt. arana „pădure”) + suf. -iș (DEX, MDA).
15. [DRAM] ariniș, -uri, s.n. – 1. Teren nisipos. Deșert. 2. Pădurice de arini; ariniște. Termen atestat doar în toponime: Valea Arinișului, în Văleni. 3. Ariniș, localitate în Țara Codrului. – Din arin + -iș (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL