Definiție și ce înseamnă anihilat

1. [MDA2] anihilat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: anula] 1 Al cărui efect a fost anulat. 2 (D. oameni) A cărui acțiune a fost anulată. 3 (Fig; d. oameni) Care a fost redus la tăcere.

2. [MDA2] anihilat1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: anihila] 1-3 Anihilare (1-3).

3. [DEX '09] ANIHILA, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.

4. [MDA2] anihila vt [At: MAIORESCU, D. II, 210 / Pl: ~lez / E: fr annihiler, lat annihilare] 1 A anula efectul unui lucru Si: a înlătura, a neutraliza. 2 A anula acțiunea cuiva. 3 (Fig) A reduce la tăcere pe cineva.

5. [CADE] *ANIHILA (-ilez) vb. tr. A înlătura efectul unui lucru, a înlătura pe cineva, a nimici, a zădărnici: substanța aceasta anihilează acțiunea otrăvii [fr.].

6. [DEX '98] ANIHILA, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.

7. [DLRLC] ANIHILA, anihilez, vb. I. Tranz. A reduce la nimic, a nimici. Miliarde de stropi pătrunși între celulele humei îi anihilează orice rezistență, îngăduind oamenilor să o modeleze ca pe o ceară. BOGZA, C. O. 222.

8. [DLRM] ANIHILA, anihilez, vb. I. Tranz. A reduce la nimic; a nimici. – Fr. annihiler (lat. lit. annihilare).

9. [DN] ANIHILA vb. I. tr. A nimici, a anula. [< fr. annihiler, cf. lat. nihil – nimic].

10. [MDN '00] ANIHILA vb. tr. a zădărnici, a nimici, a anula un efect, o acțiune; a neutraliza. (< fr. annihiler, lat. annihilare)

11. [Șăineanu, ed. VI] anihilà v. a nimici, a desființa.

12. [Scriban] *anihiléz v. tr. (mlat. annihilo, -áre, d. nihil, nimic). Nimicesc.

13. [DOOM 3] anihila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. anihilez, 3 anihilează; conj. prez. 1 sg. să anihilez, 3 să anihileze

14. [DOOM 2] anihila (a ~) vb., ind. prez. 3 anihilează

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] CĂMĂRĂȘIȚĂ, cămărășițe, s. f. 1. Soția cămărașului. 2. (Rar) Îngrijitoare a cămării; […]
1. [DEX '09] CĂMĂTAR, cămătari, s. m. Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei […]
[MDA2] cămătarnic sm [At: LB / Pl: ~i / E: cămătar + -nic] (Îvr) Cămătar. […]
[MDA2] cămătaș sm [At: TDRG / Pl: ~ii / E: camătă + -aș] Cămătar. Sursă: […]
1. [MDA2] cămătnicie sf [At: CORESI, ap. HEM 939 / V: cam~[1] / Pl: ~ii […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂREASĂ, cămătărese, s. f. (Rar) Femeie care dă bani cu camătă, care […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂRESC, -EASCĂ, cămătărești, adj. Care este propriu cămătarului, care se referă la […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂREȘTE adv. În felul cămătarilor. – Cămătar + suf. -ește. 2. [MDA2] […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro