1. [DEX '09] ANGELOLATRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre.
2. [MDA2] angelolatru, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: ~ri, -re / E: fr angelolâtre] 1-2 (Persoană) care practică angelolatria.
3. [DN] ANGELOLATRU, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care practică angelolatria. [< fr. angélolâtre].
4. [MDN '00] ANGELOLATRU, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică angelolatria. (< fr. angélolâtre)
5. [DOOM 3] angelolatru (desp. -la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolatri; adj. f., s. f. angelolatră, pl. angelolatre
6. [DOOM 2] angelolatru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolatri; adj. f., s. f. angelolatră, pl. angelolatre
7. [DETS] ANGELO- „înger”. ◊ gr. angelos „mesager, trimis” > fr. angelo-, it. id., germ. id. > rom. ~latrie (v. -latrie), s. f., erezie (în credința creștină) care constă în adorarea îngerilor; ~latru (v. -latru), adj., s. m. și f. (persoană) care practică angelolatria; ~logie (v. -logie1), s. f., parte a dogmaticii care tratează despre îngeri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL