1. [DEX '09] ANEXIUNE, anexiuni, s. f. Alipire cu forța de către un stat a unui teritoriu aparținând altui stat. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. annexion, lat. annexio, -onis.
2. [MDA2] anexiune sf [At: ODOBESCU, S. III, 372 / P: ~xi-u-ne / Pl: ~ni / E: fr annexion] 1-5 Anexare (1-5).
3. [CADE] *ANEXIUNE sf. Faptul de a anexa [fr. < lat.].
4. [DEX '98] ANEXIUNE, anexiuni, s. f. Încorporare prin violență de către un stat a unui teritoriu aparținând altui stat. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. annexion, lat. annexio, -onis.
5. [DLRLC] ANEXIUNE, anexiuni, s. f. Alipire cu forța, încorporare prin violență a unei țări, a unei provincii etc. de către altă țară; anexare. Prin anexiune sau acaparare de pămînturi străine, guvernul înțelege, potrivit concepțiilor despre drept ale democrației în general și ale claselor celor ce muncesc în special, orice alipire la un stat mare sau puternic a unei naționalități mici sau slabe, fără consimțămîntul și dorința acestei naționalități. LENIN-STALIN, REV. OCT. 13. – Pronunțat: -xi-u-.
6. [DLRM] ANEXIUNE, anexiuni, s. f. Încorporare prin violență a unui teritoriu aparținînd altei țări. [Pr.: -xi-u-] – Fr. annexion (lat. lit. anexio, -onis).
7. [DN] ANEXIUNE s.f. Încorporare prin mijloace violente a unei provincii, a unei țări mai mici sau mai slabe făcută de către o altă țară mai mare sau mai puternică. [Pron. -xi-u-. / cf. fr. annexion, lat. annexio – unire, legătură].
8. [MDN '00] ANEXIUNE s. f. încorporare de către un stat, prin mijloace violente, a unui teritoriu străin. (< fr. annexion, lat. annexio)
9. [Șăineanu, ed. VI] anexiune f. adăogare, împreunare.
10. [Scriban] *anexiúne f. (lat. an-néxio, -ónis). Acțiunea de a anexa.
11. [DOOM 3] anexiune (desp. -xi-u-) s. f., g.-d. art. anexiunii; pl. anexiuni
12. [DOOM 2] anexiune (-xi-u-) s. f., g.-d. art. anexiunii; pl. anexiuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL