Cuvantul romanesc paronim este un imprumut din francezul paronyme. Dar, etimologic vorbind, provine din greaca veche "paronumos", format din elementele de compunere grecesti para: "langa" si onoma: "nume". Corpul fonetic al paronimelor se distinge prin unul sau cel mult doua foneme. Paronimia poate fi definita ca fiind relatia dintre doua sau mai multe cuvinte care sunt partial identice in forma si/sau sens, ceea ce poate provoca confuzie in receptare sau productie. Intr-un sens restrans, termenul paronimie se refera la cuvinte inrudite omofonic, cum ar fi afect/efect sau feminin/feminist), dar intr-un sens mai larg acopera orice cuvant care provoaca confuzie. Paronimele dintr-o propozitie pot avea o varietate de relatii semantice. Pe scurt, paronimele sunt cuvinte care se scriu la fel, dar care au un inteles diferit. Ele pot crea confuzie pentru vorbitori, iar atractia si confuzia lor este cunoscuta sub numele de atractie paronimica sau confuzie paronimica. Paronimele atrag si se schimba atunci cand vorbitorii nu le cunosc sensul si originea.