1. [DEX '09] ANATEMIZA, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza.
2. [MDA2] anatemiza vt [At: DA / V: ~timisa / Pzi: ~zez / E: anatemă + -iza] 1 A arunca anatema asupra cuiva Si: (înv) a anatema (1), a anatematiza (1), a anatemisi (1), a afurisi, (iuz) a procleți.
3. [CADE] *ANATEMIZA (-izez) vb. tr. ⛪ A alunga din cinul bisericesc, a afurisi, a blestema [după fr. anathématiser].
4. [DEX '98] ANATEMIZA, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A arunca anatema asupra cuiva; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza.
5. [DLRLC] ANATEMIZA, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A pronunța anatema asupra cuiva. V. blestema, afurisi. (Fig.) Alungați, anatemizați, aruncați prin închisori [de clasele exploatatoare], actorii de estradă au menținut, de-a lungul secolelor, contactul cu năzuințele maselor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 11/1.
6. [DLRM] ANATEMIZA, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A pronunța anatema asupra cuiva. – Din anatemă.
7. [DN] ANATEMIZA vb. I. tr. (Liv.) A pronunța anatema asupra cuiva; a excomunica, a afurisi. [P.i. -zez. / cf. fr. anathématiser, it. anatematizzare].
8. [MDN '00] ANATEMIZA vb. tr. a pronunța anatema. (după fr. anathématiser, lat. anathemisare)
9. [MDA2] anatematiza vt [At: DOSOFTEI, V. S. 212/1 / Pzi: -zez / E: gr ἀναθεματίρω] (Înv) Anatemiza.
10. [MDA2] anatimisa vt vz anatemiza
11. [Scriban] *anatematizéz, v. tr. (ngr. și vgr. anathematizo; fr. anathématiser. Cp. cu sistematizez). Afurisesc, blestem. – Și anatemizez. Vechĭ anatimisez, anatimisesc, anatematizesc și anatematisesc.
12. [DOOM 3] anatemiza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. anatemizez, 3 anatemizează; conj. prez. 1 sg. să anatemizez, 3 să anatemizeze
13. [DOOM 2] anatemiza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL