1. [DEX '09] ANASÂNA loc. adv. Cu anasâna = cu forța. – Din tc. anasını.
2. [MDA2] anasâna i [At: DIONISIE, C., ap. HEM 1159 / V: (înv) ~sâni (~sini)[1] / E: tc anasyny] 1 (Tcm) Înjurătură trivială atribuită turcilor. 2 (Mun, Mol; pop; îe) A lua, a duce, a aduce sau a trimite etc. (pe cineva sau ceva) cu ~ A lua, a duce, a aduce etc. cu sila.
3. [DEX '98] ANASÂNA s. f. (Reg.; în expr.) A lua (sau a duce, a aduce etc.) cu anasâna = a lua (sau a duce, a aduce etc.) cu forța. – Din tc. anasını.
4. [MDA2] anasâni i vz anasâna
5. [MDA2] anasini i vz anasâna
6. [MDA2] hanasâna i vz anasâna
7. [DLRLC] ANASÎNA s. f. (Numai în expr.) A lua (sau a duce, a aduce etc.) cu anasîna = a lua (sau a duce etc.) cu forța, cu sila, fără voia celui interesat. Gospodarii trimiși la gară cam cu anasîna s-or împăca ei, de bună seamă că s-or împăca. GALAN, Z. R. 280. Oamenii aduși cu anasîna își dau seama că și ziua de azi au pierdut-o de-a surda. PAS, L. I 289. Se duce iar la ostrovul nostru să mai prindă o știucă, poate și mai mare decît aceea pe care i-o luase cu anasîna domnul căpitan. SADOVEANU, N. F. 167.
8. [DLRM] ANASÎNA s. f. (Reg.; în expr.) A lua (sau a duce, a aduce etc.) cu anasîna = a lua (sau a duce etc.) cu forța. – Tc. anasını.
9. [DOOM 3] anasâna (cu ~) (reg., înv.) loc. adv.
10. [DOOM 2] anasâna (cu ~) loc. adv.
11. [DER] anasîna, interj. – Înjurătură în turcă. – Cu anasîna, cu forța. – Megl. anasaná. Tc. anasini „mater eius” (DAR).
12. [Argou] cu anasâna expr. (pop.) forțat, cu de-a sila.
13. [DERC] ANASÂNA A lua, a duce, a aduce sau a trimite etc.(pe cineva sau ceva) cu anasâna (cu de-a sila, pe sus) (pe cineva) (pop.; Mol.; Mun.) = A lua, a duce, a aduce etc. cu sila, cu forța, fără voia celui implicat: Se duce iar la ostrovul nostru să mai prindă o știucă, poate și mai mare decât aceea pe care i-o luase cu anasâna domnul căpitan. (MIHAIL SADOVEANU) (IDEM) L-au prins în munți și l-au adus pe sus.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL